CSJ. Decizia nr. 2310/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2310/2003
Dosar nr. 696/2003
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 400/D din 5 noiembrie 2002, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul B.P. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 460 zile, rămas de executat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2050 din 20 iunie 2000 a Judecătoriei Bacău şi s-a dispus contopirea acestuia cu pedeapsa de 6 ani închisoare, pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 6 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 10 iulie 2002 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului. Inculpatul a fost obligat să restituie părţii civile C.L. reprezentată legal de C.M., sumele de 100 de dolari S.U.A. şi 150 de Euro, sau echivalentul lor în lei la data plăţii.
Tribunalul a reţinut că, în seara zilei de 7 iulie 2002, în jurul orelor 21,30, minora C.L.E. în vârstă de 13 ani, s-a deplasat, pentru unele cumpărături, având asupra sa un portmoneu în care se aflau şi 150 de Euro şi 100 de dolari S.U.A. După ce a cumpărat suc şi a scos banii pentru a plăti, a fost văzută de inculpatul B.P. aflat în apropiere, care a hotărât să-i sustragă banii prin folosirea violenţei. Minora a pus portofelul în sutien şi a plecat spre casă. A fost ajunsă din urmă de inculpat care a prins-o de gât şi de mână şi i-a cerut banii pe care-i avea asupra sa. Pentru că minora a refuzat şi a început să ţipe, inculpatul a lovit-o şi i-a smuls portmoneul, după care a fugit printre blocuri. Loviturile aplicate de inculpat i-au produs minorei leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-6 zile de îngrijiri medicale.
După săvârşirea faptei, inculpatul B.P. a mers la barul E. unde a schimbat suma de 50 de Euro în lei şi i-a cheltuit, după care s-a deplasat în zona gării unde a schimbat 100 de dolari la o casă de schimb valutar, iar 100 de Euro a schimbat-o a doua zi la casa de schimb valutar S.C. C. S.R.L. Prejudiciul adus părţii civile nu a fost recuperat.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, pretinzând că a găsit banii pe stradă şi că nu a atacat-o pe partea vătămată.
Instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului pe baza declaraţiilor părţii vătămate, a martorilor oculari (B.I., S.G., Z.G. şi Z.N.), a certificatului medico-legal care atestă leziunile produse părţii vătămate, precum şi a buletinelor de schimb valutar găsite în locuinţa inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul a declarat apel solicitând, în principal, achitarea sa, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 20 din 28 ianuarie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, constatând că probele administrate confirmă vinovăţia inculpatului, iar atitudinea nesinceră a inculpatului are ca finalitate diminuarea răspunderii penale. Curtea de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine individualizată de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, inculpatul B.P. a declarat recurs.
Motivele de recurs vizează, în principal, cazul prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. (când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni), iar în subsidiar, cazul prevăzut de pct. 14 al aceluiaşi articol (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)).
Curtea constată că recursul este nefondat sub ambele aspecte.
Astfel, potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Or, din examinarea probelor administrate în cauză, Curtea constată că susţinerea inculpatului privind nevinovăţia sa nu se poate corobora cu nici o altă probă şi, prin urmare, această declaraţie care nu poate fi avută în vedere la stabilirea adevărului.
Vinovăţia inculpatului a fost dovedită cu declaraţiile martorilor oculari care l-au recunoscut pe inculpat, cu declaraţiile părţii vătămate, certificatul medico-legal, buletinele de schimb valutar găsite în locuinţa inculpatului şi chiar cu recunoaşterea parţială a inculpatului.
Astfel, acesta nu contestă că s-a deplasat în seara zilei de 7 iulie 2002 la acelaşi chioşc unde s-a dus şi partea vătămată şi nici că, ulterior, a intrat în posesia portofelului aparţinând acesteia.
Curtea reţine netemeinicia recursului şi sub aspectul motivului subsidiar referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Ambele instanţe au ţinut seama, atât de gravitatea faptei săvârşite (infracţiunea de tâlhărie, infracţiune complexă care aduce atingere nu numai patrimoniului, dar şi integrităţii corporale şi sănătăţii unei persoane), cât şi de pericolul social pe care îl prezintă inculpatul, infractor recidivist.
S-a avut în vedere, de asemenea, atitudinea nesinceră a inculpatului având ca finalitate exonerarea sa de răspundere penală şi civilă.
În consecinţă, Curtea constată că pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pentru argumentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului cu începere de la 10 iulie 2002 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.300.000 lei, din care onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 20 din 28 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 iulie 2002 la 16 mai 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 23/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2311/2003. Penal. Contestatie la Legea... → |
|---|
