CSJ. Decizia nr. 2319/2003. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2319/2003
Dosar nr. 5102/2002
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea penală prealabilă, înregistrată la 24 octombrie 2001, partea vătămată G.C., a chemat în judecată pe inculpaţii S.I. şi S.M., solicitând condamnarea acestora şi obligarea la plata despăgubirilor, pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi insultă, prevăzută de art. 180 alin. (2) şi art. 205 C. pen., comise la 13 august 2001.
Judecătoria Darabani prin sentinţa penală nr. 348 din 22 noiembrie 2001, a dispus încetarea procesului penal, pentru ambele infracţiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., considerând că plângerea a fost tardiv introdusă, la 24 octombrie 2001 (faptele fiind comise la 13 august 2001) după expirarea termenului, prevăzut de art. 284 din acelaşi cod.
Tribunalul Botoşani, prin Decizia nr. 110 din 19 martie 2002, a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată.
În baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 6 teza a III-a C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, împotriva ambelor hotărâri menţionate susţinând că sunt pronunţate cu încălcarea legii, procesul penal fiind greşit încetat, deoarece plângerea prealabilă a fost introdusă în termen.
Recursul în anulare este întemeiat.
Într-adevăr, hotărârile pronunţate, în speţă, sunt date cu încălcarea legii.
Potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. pen., în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie introdusă în termen de 2 luni, din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.
Totodată, plângerea prealabilă, greşit îndreptată, se trimite organului competent şi este considerată valabilă, dacă a fost introdusă, în termen, la organul necompetent, aşa cum se dispune prin art. 285 C. proc. pen.
Analizând cauza, în contextul dispoziţiilor legale indicate, se constată următoarea situaţie:
Astfel, deşi partea vătămată s-a prezentat încă de la primul termen de judecată, din 8 noiembrie 2001, instanţa de fond a audiat-o doar sub aspectul laturii civile, fără să lămurească cu exactitate momentul depunerii plângerii.
Această necesitate a fost însă sesizată de procuror, care a solicitat verificări la organele de cercetare penală, cerere admisă de instanţă şi concretizată, în adresa trimisă Poliţiei.
Fără a primi relaţiile solicitate, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre bazată pe excepţia tardivităţii, excepţie fundamentată numai aparent, în condiţiile în care a fost ignorată nejustificat, lămurirea unui aspect de drept substanţial şi, totodată, procesual, esenţial.
Acelaşi caracter, cel puţin, nefundamentat, al hotărârii instanţei de fond, este demonstrat şi de faptul că, în declaraţia de recurs, partea vătămată a arătat că are recipise, prin care atestă că plângerea a fost adresată, în termen, Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani.
Din adresa nr. 181/VIII/1 din 15 octombrie 2001, rezultă că partea vătămată a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani, în termen, şi anume, la 10 octombrie 2001 (copia plicului, aflată în dosar), dar i s-a comunicat, la 15 octombrie 2001, că trebuie să se adreseze direct instanţei competente, îndrumare, la care s-a conformat, în 24 octombrie 2001.
Procedeul Parchetului de a restitui plângerea prealabilă părţii vătămate nu este prevăzut de lege şi, în consecinţă, nu poate duce la decăderea acesteia din drepturile sale. De aceea, concluzia instanţelor că exercitarea acţiunii penale este împiedicată de expirarea termenului este eronată fiind rezultatul unei interpretări necorespunzătoare a situaţiei sesizării, contravenind principiilor în materie. Partea civilă nu poate fi sancţionată, pentru o culpă procesuală care nu-i este imputabilă.
Pentru aceleaşi motive, nu poate fi acceptată ca fiind legală, motivarea instanţei de control judiciar, care consideră că plângerea prealabilă, chiar adresată în termenul de 2 luni, unui organ necompetent, nu poate fi valabilă, întrucât părţii i s-a pus în vedere că s-a adresat unui astfel de organ, impunându-se încetarea procesului penal.
De altfel, o asemenea motivare este în contradicţie flagrantă cu dispoziţiile art. 285 C. proc. pen., la care se adaugă o ipoteză pe care legiuitorul nu a avut-o în vedere, aceea în care organul necompetent nu primeşte plângerea şi o trimite celui competent, ci îndrumă partea spre acesta din urmă.
Ca atare, deşi nu au administrat probe, instanţele, în mod greşit au dispus încetarea procesului penal, reţinând că există o cauză de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, cauză ce nu există în realitate, plângerea prealabilă fiind introdusă în termen, încât, hotărârile pronunţate sunt nelegale, impunându-se, casarea lor.
În atare situaţie, Curtea va trebui să privească recursul în anulare, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, ca fondat şi să-l admită, ca atare, casând Decizia penală nr. 110 din 19 martie 2002, a Tribunalului Botoşani, privind pe inculpaţii S.I. şi S.M., precum şi sentinţa penală nr. 348 din 22 noiembrie 2001, a Judecătoriei Darabani, privind pe aceiaşi inculpaţi, trimiţând cauza, pentru continuarea judecăţii, la Judecătoria Darabani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 348 din 22 noiembrie 2001, a Judecătoriei Darabani şi deciziei penale nr. 110 din 19 martie 2002, a Tribunalului Botoşani, privind pe inculpaţii S.I. şi S.M.
Casează hotărârile sus-menţionate şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la Judecătoria Darabani.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2317/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 232/2003. Penal → |
|---|
