CSJ. Decizia nr. 232/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 232/2003
Dosar nr. 2410/2002
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87 din 15 mai 2001, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat pe inculpatul T.E. la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. şi la pedeapsa de un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 333 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 861 C. pen. A fost dedusă prevenţia de la 25 mai 2000, la 7 iunie 2000.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente M.Ap.N. la 50.000.000 lei daune morale către partea civilă P.M.
Instanţa, pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut în fapt următoarele:
În data de 24 mai 2000, în jurul orelor 18,00, inculpatul se afla în serviciul de santinelă în Postul nr. 2 la U.M. 01107 M. Braşov.
Înainte de intrarea în post inculpatul a fost instruit cu privire la desfăşurarea gărzii, iar pentru efectuarea serviciului era înarmat cu pistolul mitralieră seria G.R. nr. 0070/1976 având ataşat un încărcător cu 10 cartuşe de război.
Executarea serviciului de santinelă se efectua având arma asigurată şi fără cartuş pe ţeavă.
În apropierea zonei în care acesta îşi desfăşura misiunea o grupă de militari desfăşura activităţi administrative (împrăştia pietriş pe alee). Datorită faptului că a început ploaia grupul de militari s-a încolonat pe două rânduri în frunte fiind fruntaş T.L. şi P.S.B. îndreptându-se către cazarmă.
Când s-au apropiat la o distanţă de 20-25 m inculpatul a ridicat arma la şold şi după ce a dezasigurat-o, a manevrat închizătorul introducând cartuş pe ţeavă.
Arma a îndreptat-o către grupul de militari, însă, în scurt timp a asigurat-o şi a trecut-o în poziţia iniţială, respectiv având cureaua petrecută pe umăr şi cu ţeava în jos.
În momentul în care grupul de militari s-a apropiat şi mai mult de el a ridicat din nou arma prinzând-o din nou cu ambele mâini şi a îndreptat-o către grupul de militari, după care a dezasigurat-o, a ţintit cu arma la piept către frt. P.S.B., moment în care acesta a făcut câţiva paşi spre stânga, inculpatul având în continuare arma îndreptată tot pe direcţia acestuia.
Aproape concomitent T.E. a acţionat trăgaciul, împuşcându-l mortal pe frt. P.S.B.
Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, partea civilă P.M. şi inculpatul.
Apelul Parchetului Militar vizează încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat.
Se apreciază că a fost săvârşită infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. şi nu de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., se arată că instanţa a interpretat eronat prevederile art. 19 C. pen.
Prin apelul declarat de partea civilă P.M., mama victimei, se solicită majorarea cuantumului daunelor morale, iar prin apelul inculpatului se cere achitarea acestuia pentru infracţiunea de călcare de consemn prevăzută de art. 333 alin. (1) C. pen., deoarece e absorbită de infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.
Curtea Militară de Apel prin Decizia nr. 38 din 4 aprilie 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi de către partea civilă P.M. împotriva sentinţei penale nr. 87 din 15 mai 2001, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
S-a desfiinţat sentinţa atacată şi în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. penultim C. pen. şi condamnă pe inculpatul T.E. la 3 ani şi 4 luni închisoare. Înlătură în temeiul art. 76 alin. final C. pen., pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Înlătură aplicarea art. 861 C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată prevenţia de la 25 mai la 7 iunie 2000.
Majorează daunele morale acordate părţii civile P.M. la 100.000.000 lei.
Obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale la plata daunelor morale către partea civilă.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În termenul legal, nemulţumiţi şi de această decizie au declarat recurs, partea civilă P.M. şi inculpatul.
Recursul declarat de partea civilă P.M. nu a fost motivat în scris. În raport însă, de declaraţia acestei părţi, făcută în şedinţa publică de astăzi, în sensul că înţelege să-şi retragă recursul formulat, Curtea, potrivit art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., urmează a lua act de această manifestare de voinţă a părţii civile, îndeplinite fiind şi cerinţele art. 369 C. proc. pen.
Prin recursul formulat de inculpat Decizia este criticată pentru eronata schimbare a încadrării juridice din art. 178 alin. (2) C. pen., în art. 174 C. pen. şi astfel se cere revenirea la încadrarea juridică a instanţei de fond, dar să se menţină aplicarea circumstanţelor atenuante acordate în apel şi în plus se solicită şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Cu privire la cea de a doua infracţiune, prevăzută de art. 333 alin. (1) C. pen., inculpatul recurent solicită a se dispune achitarea sa, în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., ca fiind dovedită intenţia sa infracţională.
Recursul inculpatului este nefondat.
Verificându-se actele şi probele dosarului în raport de criticile aduse, dar şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (4) C. proc. pen., Curtea reţine următoarele:
Faptele comise de inculpat, recunoscute de altfel de către acesta şi care declaraţii se coroborează şi cu depoziţiile martorilor audiaţi; concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică balistică şi din procesul verbal de instruire prealabilă a începerii gărzii de către acesta, temeinic şi legal s-a reţinut că, soldat T.E. a manevrat cu ştiinţă pistolul mitralieră, încărcat, luând poziţia de tragere „în picioare”, ţinând arma îndreptată pe direcţia victimei, a acţionat în cele din urmă trăgaciul.
Aşa fiind, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal.
Toate probele dovedind fără dubiu că inculpatul (militar în termen) cu încălcarea regulilor serviciului de gardă şi cu încălcarea consemnului general şi particular al postului de santinelă, a manevrat pistolul mitralieră din dotare, provocând în acest mod, cu intenţie indirectă, moartea prin împuşcare a frt. P.S.B. (victima din cauză) pe deplin justificat în fapt şi drept s-a reţinut vinovăţia sa, cu privire la săvârşirea celor două infracţiuni prevăzute de art. 174 C. pen. şi art. 333 alin. (1) C. pen., în concurs ideal, astfel cum e prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen.
În consecinţă, vor fi respinse ca nefondate, apărarea şi susţinerile inculpatului recurent în sensul că, nu a avut intenţia să încalce consemnul general şi particular, iar acţionarea trăgaciului a făcut-o „din glumă” (motiv pentru care a cerut şi schimbarea încadrării în infracţiunea de ucidere din culpă).
În acest context nu poate fi omisă nici împrejurarea deosebit de importantă în sensul că inculpatul a comis aceste fapte, la sfârşitul stagiului militar şi nu la începutul acestuia.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat, urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În urma verificării şi din oficiu, a deciziei pronunţate în apel şi prin care se desfiinţează sentinţa, rejudecând se dă o hotărâre deficitară prin aceea că, deşi s-au recunoscut şi motivat circumstanţele atenuante personale acordate numai pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. şi nu şi pentru cea de a doua infracţiune prevăzută de art. 333 alin. (1) C. pen. În continuare se impunea ca cele două pedepse, să se recontopească, pedeapsa rezultantă fiind alta.
Desigur, toate aceste nereguli şi încălcări ale legii, nu pot fi îndreptate de către instanţa de recurs, din oficiu, pentru că aceasta este sesizată doar de către inculpat şi i s-ar agrava situaţia, în propria cale de atac, contrar dispoziţiilor art. 3858 C. proc. pen., ci numai pe cale promovării unui recurs în anulare.
Văzând şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.E. împotriva deciziei nr. 38 din 4 aprilie 2002 a Curţii Militare de Apel.
Ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă P.M. împotriva deciziei sus-menţionată.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenta parte civilă la plata sumei de 100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2319/2003. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 23/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
