CSJ. Decizia nr. 2316/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2316/2003
Dosar nr. 4737/2002
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 222 din 13 iunie 2002, a Tribunalului Bacău, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. d) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, a fost condamnat inculpatul F.I., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa de executat, reţinerea de 24 ore, din ziua de 9 aprilie 2002.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile, suma de 500.000 lei daune materiale şi 5.000.000 lei daune morale, cu titlu de despăgubiri civile, iar statului, suma de 3.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, s-au reţinut următoarele:
În seara zilei de 6 aprilie 2002, în jurul orelor 20,45 în timp ce se îndrepta spre domiciliu, în apropierea ţevilor de termoficare din cartierul Letea, din municipiul Bacău, partea vătămată M.A. a fost acostată de către inculpatul F.I., care, deşi, nu i-a adresat nici un cuvânt, a început să o lovească cu pumnul în zona feţei, până a căzut la pământ.
Deşi partea vătămată l-a recunoscut imediat pe agresor, după fizionomie, amintindu-şi că locuieşte în zona Narcisa, de teamă, nu i-a reproşat comportamentul agresiv şi nici nu s-a opus, când inculpatul a început să o controleze prin buzunare, de unde i-a sustras toţi banii găsiţi, respectiv suma de 500.000 lei. După consumarea activităţii infracţionale, inculpatul F.I. a părăsit locul în grabă, abandonând partea vătămată, care se afla la pământ.
Speriată şi plină de sânge, partea vătămată s-a deplasat la domiciliul acesteia, unde se afla M.V., fratele părţii vătămate, căruia i-a povestit cele întâmplate dar şi faptul că bărbatul care l-a tâlhărit este fratele lui F.C., pe care partea vătămată îl cunoştea foarte bine.
În cursul aceleiaşi seri, părţii vătămate i-au fost acordate îngrijiri medicale la spital, întrucât suferise un traumatism facial cu hematom şi echimoze ce au necesitat 8 – 9 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare.
Fiindu-i adusă la cunoştinţă învinuirea, cât şi faptul că partea vătămată l-a recunoscut chiar din seara comiterii faptei, inculpatul F.I. a declarat, că nu recunoaşte săvârşirea acestei fapte, susţinând că în ziua respectivă, în jurul orei 21,00, ora comiterii faptei, se afla în magazinul S., de lângă Curtea de Apel Bacău, pentru a face unele cumpărături.
Inculpatul a susţinut că în ziua de 6 aprilie 2002 a participat în calitate de suporter la meciul de fotbal Ceahlăul Piatra Neamţ – F.C. Bacău, în oraşul Piatra Neamţ, de unde s-a întors cu autobuzul pus la dispoziţie de Primăria municipiului Bacău, în jurul orei 20,00 – 20,30.
Iniţial, în faţa organelor de cercetare ale Poliţiei, inculpatul a declarat că a coborât din autobuz la Banca Transilvania, iar cu ocazia audierii de către procuror, a arătat că a coborât la Parcul Trandafirilor, de unde, ulterior, s-a deplasat la magazinul S., arătat mai sus. După efectuarea cumpărăturilor, inculpatul a precizat că a intrat într-un bar din cartierul Şerbăneşti, propunând ca martor în apărare, în cursul urmăririi penale, pe S.C.S. iar în instanţă, pe numitul U.N.
Au fost verificate toate apărările formulate de inculpat, astfel că au fost audiaţi şoferii care au condus autobuzele echipei F.C.M Bacău, însă din declaraţiile acestora nu rezultă că au oprit pe raza municipiului Bacău, nici la Banca Transilvania şi nici la Parcul Trandafirilor, puncte de oprire, pentru coborârea suporterilor la Partizanul şi la Stadionul „Dumitru Sechelariu”.
A fost înlăturate, astfel, ca nesinceră apărarea inculpatului, potrivit căreia, în jurul orei 21,00, ora aproximativă a comiterii faptei, se afla la magazinul S., de lângă Curtea de Apel Bacău, întrucât este infirmată de depoziţia de martor a vânzătoarei M.G., care a declarat că, în seara respectivă a fost de serviciu, iar inculpatul F.I., nu s-a aflat printre cumpărătorii săi.
Instanţa, pentru a afla adevărul, l-a audiat şi pe martorul S.C.S., care n-a confirmat susţinerea inculpatului că în jurul orelor 21,00, i-ar fi dat suma de 5.000 lei într-un bar, arătând, că acest lucru s-a întâmplat mai târziu, în jurul orelor 22,00, chiar 22,30.
În fundamentarea reţinerii faptei de către inculpat s-a avut în vedere şi declaraţia părţii vătămate care, a indicat, în detaliu, îmbrăcămintea cu care inculpatul a fost îmbrăcat în ziua comiterii faptei, inclusiv, o pereche de pantaloni de trening albi, găsiţi, ulterior, în domiciliul inculpatului, cu care, acesta a recunoscut că a fost îmbrăcat, în ziua de 6 aprilie 2002, când s-a comis fapta.
Apelul declarat de inculpatul F.I., împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia nr. 317 din 8 octombrie 2002.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără să-l motiveze în scris.
În şedinţa publică de astăzi, prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a criticat soluţia, susţinând că pedeapsa aplicată ar fi greşit individualizată, în sensul că este prea mare.
Recursul este nefondat.
Analiza actelor din dosar, inclusiv a hotărârilor atacate, demonstrează că, atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpatului, pentru infracţiunea în care a fost încadrată fapta, au fost corect stabilite, pedeapsa stabilită şi aplicată fiind judicios, individualizată.
La individualizarea pedepsei s-a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modul şi împrejurările în care a fost comisă fapta, de persoana inculpatului, care, anterior, a suferit multiple condamnări, fiind recidivist, ca şi de conduita nesinceră avută pe parcursul întregului proces. Aşa fiind, instanţele au ţinut seama de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), făcând o corectă individualizare a pedepsei, încât nu se impune admiterea cererii de reducere a ei.
În raport de cele arătate, Curtea va trebui să constate că recursul inculpatului F.I., apare ca nefondat şi se impune a fi respins, ca atare în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.I., împotriva deciziei penale nr. 317 din 8 octombrie 2002, a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2315/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2317/2003. Penal → |
|---|
