CSJ. Decizia nr. 2314/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2314/2003
Dosar nr. 773/2003
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 254/2002, Tribunalul Arad a condamnat printre alţii, inculpaţii:
- C.A şi;
- D.M.S. la pedepse de câte 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi respectiv art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar cu condamnatul M.M.R. la plata sumei de 3.500.000 lei despăgubiri civile, către partea civilă G.M. şi pe inculpatul C.A. la 700.000 lei. către martorul C.I. cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în după – amiaza zilei de 15 iunie 2002, inculpaţii şi condamnatul în cauză s-au întâlnit pe ştrand cu partea vătămată G.M. şi cumpărătorii C.C., P.I. şi C.G. (toţi cu handicap de surdo – mutitate).
Aceştia au jucat jocuri pe bani „cap sau pajură”.
Cum inculpaţii şi martorii au constatat că partea vătămată G.M. i-a trişat, s-au înţeles să-l atragă într-un loc retras şi să-l bată.
În acest scop, inculpaţii au invitat partea civilă la un joc de biliard într-un club în apropierea sediului Primăriei Arad.
Având acceptul acestuia, s-au deplasat împreună pe podul de pontoane de pe râul Mureş şi ajungând pe dig, condamnatul M.M.R. i-a aplicat o lovitură cu cotul în gură, partea vătămată căzând la pământ.
După ce s-a ridicat, inculpatul D.M.S. i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul, după care acesta a căzut la pământ. În cele din urmă recurenţii inculpaţi l-au imobilizat şi au sustras din buzunare, telefonul mobil, un minicalculator, bunuri în valoare de 2 milioane lei, după care au părăsit locul faptei, vânzând telefonul cu suma de 600.000 lei, martorului C.I.
Inculpatul C.A. a arătat că a pierdut minicalculatorul aflat asupra sa.
În urma agresiunii exercitate de cei doi inculpaţi, partea vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale.
Prejudiciul părţii vătămate a fost recuperat în parte, prin restituirea telefonului mobil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, prin care s-a cerut înlăturarea circumstanţelor atenuante şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor C.A. şi D.M.S.
Inculpaţii au cerut prin apelul lor, reducerea pedepselor aplicate având în vedere handicapul de care suferă.
Condamnatul M.M.R. a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 455/ A din 21 noiembrie 2002, Curtea de Apel Timişoara a admis apelurile declarate de Parchetul Curţii de Apel Timişoara şi inculpatul D.M.S. şi prin extinderea efectelor şi asupra inculpatului C.A. s-a dispus desfiinţarea sentinţei penale, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei şi pedepsele aplicate inculpaţilor.
S-au redus pedepsele de la 5 ani şi 6 luni închisoare, la câte un an închisoare.
S-a completat încadrarea juridică a faptei şi cu dispoziţiile art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., modificat prin Legea 169/2002 pe baza art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., menţinându-se celelalte dispoziţii.
S-a respins, ca nefondat apelul condamnatului M.M.R. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul Curţii de Apel Timişoara, sub aspectul greşitei reţineri a circumstanţelor atenuante judiciare cât şi asupra cuantumului redus al pedepselor aplicate.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând ansamblul probator administrat în cauză constată că instanţa de control judiciar a procedat corect asupra încadrării juridice a faptei cât şi în ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate.
Este adevărat că fapta săvârşită de inculpaţi, prezintă un pericol social ridicat, dar acesta trebuie coroborat şi cu datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Aşa cum s-a arătat, inculpaţii au avut o conduită sinceră pe parcursul procesului, nu au antecedente penale şi au fost de acord cu pretenţiile formulate de partea civilă, pe care nu au intenţionat s-o tâlhărească ci să-i aplice o corecţie acesteia.
Totodată trebuie reţinut că inculpaţii sunt persoane cu handicap de surdo – mutitate.
Ca atare, scopul educativ, preventiv al pedepselor stabilite poate fi atins şi printr-un cuantum al pedepselor cu durata mai mică, considerente pentru care recursul parchetului care vizează majorarea pedepselor, este neîntemeiat.
Pe cale de consecinţă, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, privind pe inculpaţii D.M.S. şi C.A.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, împotriva deciziei penale nr. 455 din 21 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpaţii D.M.S. şi C.A.
Onorariul de avocat în sumă de câte 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2313/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2315/2003. Penal → |
|---|
