CSJ. Decizia nr. 2350/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2350/2003
Dosar nr. 975/2003
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Arad, prin sentinţa penală nr. 365 din 27 noiembrie 2002, a respins cererea formulată de condamnatul M.G., pentru revizuirea sentinţei penale nr. 217 din 28 august 2002, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 5515/2002.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea sa, condamnatul a solicitat revizuirea sentinţei, motivând că fapta comisă de el a fost greşit calificată, întrucât în realitate, el a săvârşit infracţiunea de furt calificat şi nu aceea de tâlhărie.
Tribunalul, examinând cererea de revizuire formulată de condamnat, a constatat că motivul invocat de acesta nu se regăseşte între cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi a respins cererea.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel condamnatul M.G., criticând-o pentru aceea că, în mod greşit Tribunalul Arad i-a respins cererea de revizuire.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 26/ A din 30 ianuarie 2003, a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că în mod corect, instanţa de fond a apreciat că nu se impune admiterea cererii de revizuire, având în vedere că motivele invocate, încadrarea greşită a faptei comise sau neexpertizarea acestuia, nu se regăsesc printre acelea, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Nemulţumit de hotărârea instanţei de apel, în termen legal, condamnatul revizuient a declarat recurs, reiterând criticile formulate şi în apel şi anume, greşita încadrare juridică dată faptei pentru care a fost condamnat, în realitate el săvârşind infracţiunea de furt calificat şi nu aceea de tâlhărie şi a solicitat aplicarea unei pedepse corespunzătoare faptei pe care a comis-o.
Recursul declarat de condamnatul revizuient este nefondat.
După cum se poate constata din reglementarea revizuirii în C. proc. pen., calea extraordinară de atac a revizuirii se poate promova numai în cazurile expres şi limitativ, prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În speţă, revizuientul nu a făcut dovada existenţei vreunuia dintre motivele enumerate de lege (art. 394 C. proc. pen.), astfel că, în mod corect instanţa de fond a respins cererea de revizuire, prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei comise, din infracţiunea de tâlhărie în aceea de furt, soluţie ce a fost menţinută şi de instanţa de control judiciar, prin respingerea apelului.
În consecinţă, în cauză, neexistând motive care să ducă la casarea hotărârilor pronunţate, secţia penală, a Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a suportării onorariului apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient M.G., împotriva deciziei penale nr. 26/ A din 30 ianuarie 2003, a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 23/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2352/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
