CSJ. Decizia nr. 2361/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2361/2003
Dosar nr. 1016/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 588 din 26 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Constanţa, inculpatul C.G. a fost condamnat, în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 şi art. 66 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata detenţiei preventive de la 14 martie 2002, la zi.
S-a constatat că partea vătămată R.D. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la 11.657.052 lei, cu titlu de despăgubiri către Spitalul Clinic Judeţean Constanţa.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuţitului corp delict.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
În cursul dimineţii de 13 martie 2002, inculpatul C.G. a avut o altercaţie cu partea vătămată R.D.
În aceeaşi zi, în jurul orei 21,30 cei doi s-au întâlnit întâmplător la un bar din comuna Topalu, jud. Constanţa, unde partea vătămată se afla la o masă cu martorii V.I. şi C.F. consumând băuturi alcoolice.
Inculpatul a intrat în bar şi a cumpărat ţigări, o sticlă de suc şi o sticlă de vodcă, a ieşit în faţa localului şi după un timp s-a întors pentru a discuta cu socrul său E.D., care se afla de asemenea în local. Apoi i-a reproşat părţii vătămate că s-a legat de el. Aceasta a ripostat şi un timp cei doi şi-au adresat reciproc cuvinte jignitoare şi au început să se îmbrâncească, după care au ieşit din bar.
Pe trepte inculpatul l-a înjunghiat în abdomen pe R.D. cu un cuţit, pe care îl avea asupra sa, după care a fugit spre casa socrului său.
Partea vătămată a fost dusă acasă de martorul C.F. şi apoi, întrucât sângera abundent, a fost transportată la spital unde a fost internată cu diagnosticul, plagă înjunghiată abdomen superior; plagă penetrantă fosă iliacă stângă; hemiperitoneu; plagă nezenterică cu secţionarea arcadei vasculare terminale la nivelul ilionului.
Din actul medico-legal emis de Serviciul de Medicină Legală Constanţa s-a reţinut că leziunile traumatice suferite de partea vătămată, au putut fi produse prin lovire activă cu corpuri dure tăietor – înţepătoare şi pot data din 13 martie 2002, necesitând pentru vindecare 27 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii. S-a mai reţinut că leziunile au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, prin şoc hemoragic intern urmare a secţionării arcadei vasculare terminale.
Prin Decizia penală nr. 15 din 24 ianuarie 2003, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de inculpat, a dedus la zi arestarea preventivă şi l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că situaţia de fapt şi încadrarea juridică au fost corect stabilite iar pedeapsa a fost just individualizată.
Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpat.
În recursul declarat de inculpat s-a susţinut că s-a dat faptei o greşită încadrare juridică, întrucât nu a intenţionat să ucidă pe partea vătămată şi în subsidiar a solicitat aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepsei.
Prin recursul declarat de procuror s-a susţinut că nejustificat s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare.
Recursul inculpatului îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Se constată astfel din analiza ansamblului probelor administrate în cauză că fapta comisă întruneşte atât sub aspect obiectiv cât şi sub aspect subiectiv, toate elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat şi nu pe cele ale infracţiunii de vătămare corporală gravă.
Obiectul vulnerant folosit, regiunea vitală în care s-a aplicat lovitura precum şi intensitatea acesteia, demonstrată de gravitatea leziunilor, impune concluzia că inculpatul a acţionat cel puţin cu intenţia indirectă de a ucide victima şi chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, l-a prevăzut şi a acceptat producerea lui.
Ori, această poziţie subiectivă este specifică infracţiunii de omor şi nu celei de vătămare corporală gravă, în cazul căreia făptuitorul nu prevede şi nu acceptă că violenţele exercitate pot avea drept rezultat, suprimarea victimei şi cel mult, în cazul art. 192 alin. (3) C. pen., urmăreşte, între altele, să-i pună viaţa în primejdie.
Este de asemenea nefondată solicitarea de a se reţine starea de provocare, ca circumstanţă atenuantă întrucât din probe rezultă că inculpatul este cel care a declarat a doua oară conflictul cu partea vătămată, reamintindu-i despre altercaţia din cursul dimineţii, după care părţile s-au injuriat şi îmbrâncit reciproc, situaţie în care nu se poate reţine că partea vătămată prin comportamentul său a provocat inculpatului o stare de puternică tulburare sau de emoţie, sub stăpânirea căreia inculpatul a lovit-o cu cuţitul.
Recursul procurorului îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi este fondat.
Se apreciază că nejustificat s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, conform art. 74 lit. a) C. pen., întrucât din actele dosarului rezultă că inculpatul este o fire violentă, obişnuia să poarte în permanenţă un cuţit sau mai multe asupra sa, şi este consumator de băuturi alcoolice (vezi declaraţia martorilor C.F., M.I., I.V. şi R.S.).
Pe de altă parte faptul că inculpatul nu are antecedente penale constituie o situaţie de normalitate şi nu o împrejurare deosebită care să constituie în sine un motiv de atenuare a răspunderii penale.
Având în vedere toate considerentele menţionate, Curtea va admite conform art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., recursul procurorului şi va casa hotărârile numai cu privire la individualizarea pedepsei şi în consecinţă va înlătura dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., majorând pedeapsa la un cuantum situat în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii.
Se va deduce la zi durata arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, împotriva deciziei penale nr. 15 din 24 ianuarie 2003, a Curţii de Apel Constanţa.
Casează hotărârea pronunţată precum şi sentinţa penală nr. 588 din 26 noiembrie 2002, a Tribunalului Constanţa, privind pe inculpatul C.G. numai cu privire la pedeapsa principală aplicată pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi majorează pedeapsa de la 5 ani şi 6 luni închisoare, la 7 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge recursul declarat de inculpatul C.G., împotriva deciziei penale sus-menţionate, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 14 martie 2002, la 21 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 236/2003. Penal. Strămutare. Strămutare | CSJ. Decizia nr. 2362/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
