CSJ. Decizia nr. 2352/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2352/2003
Dosar nr. 1054/2003
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1185 din 16 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea formulată de condamnatul E.M., de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 411/1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 524/1999, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că în cauză nu este îndeplinită cerinţa, prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 din acelaşi cod, respectiv, „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie ..”.
În acest sens, s-a reţinut că referatul de anchetă socială a relevat că la domiciliul comunicat de condamnat, respectiv comuna Vărăşti, jud. Giurgiu, au locuit părinţii lui, ei ocupând un imobil compus din 2 camere, la data întocmirii actului părinţii fiind decedaţi. S-a mai reţinut că mama copiilor condamnatului, a plecat cu aceştia din localitate şi nu se cunoaşte locul unde ea se afla, situaţie despre care era la curent şi petentul condamnat.
Împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind, în opinia sa, existenţa, în cauză, a condiţiei împrejurării speciale care reclamă întreruperea, de către el, a executării pedepsei, pentru a îmbunătăţi în vreun fel, situaţia în care se găsesc copiii săi.
Prin Decizia penală nr. 51 din 5 februarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, condamnatul a declarat recurs, cale de atac motivată pe considerentul îndeplinirii condiţiei situaţiei speciale a familiei sale, pentru ajutorarea acesteia fiind necesară întreruperea, de către el, a executării pedepsei.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit prevederilor art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazul şi în condiţiile înscrise în art. 453 din acelaşi cod, iar la lit. c) a primului aliniat al acestui text de lege, se enunţă cazul, „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru .. familie ..”.
Din ancheta socială efectuată nu s-au desprins astfel de împrejurări speciale, gravitatea şi urgenţa cărora să producă consecinţe imediate, negative, pentru familia condamnatului.
Faţă de cele expuse, se reţine că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnat să fie respins ca nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul E.M., împotriva deciziei penale nr. 51/ A din 5 februarie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2350/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2353/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
