CSJ. Decizia nr. 2353/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2353/2003
Dosar nr. 5448/2002
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală 856 din 24 septembrie 2002, Tribunalul Bucureşti a respins ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată petiţionarului condamnat C.C., prin sentinţa penală nr. 25/2001 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 762/2002, a Curţii Supreme de Justiţie.
S-a reţinut în esenţă că solicitarea condamnatului este neîntemeiată nefiind întrunite dispoziţiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Astfel, s-a reţinut că petiţionarul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., motivând că soţia este bolnavă, nefăcând faţă întreţinerii celor 3 copii minori. A mai adăugat că, din cauza datoriilor acumulate, familia sa riscă să fie evacuată din imobilul în care locuieşte.
Apelul declarat de petiţionarul condamnat a fost respins ca nefondat, prin Decizia penală nr. 742 din 21 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Nemulţumit de această hotărâre, condamnatul a atacat-o cu recurs.
El reiterează aceleaşi motive.
Recursul declarat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
In mod corect, instanţele, analizând motive invocate de petiţionarul condamnat, au ajuns la concluzia că acestea nu reprezintă acele împrejurări speciale, prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care să justifice măsura întreruperii executării pedepsei.
Situaţiile prezentate, reliefate şi de ancheta socială sunt preexistente condamnării sale, iar întreruperea executării pedepsei nu ar fi de natură să înlăture dificultăţile, prin care trece familia condamnatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C., împotriva deciziei penale nr. 742 din 21 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2352/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 236/2003. Penal. Strămutare. Strămutare → |
|---|
