CSJ. Decizia nr. 2363/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2363/2003
Dosar nr. 1110/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 193 din 21 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 183 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.S.Ş., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost obligat la plata unei rente lunare de 478.179 lei, pe seama părţii civile T.C., fiul minor al victimei, de la data decesului, până la majorat şi la plata sumelor de 40.527.292 lei, cu titlu de despăgubiri civile şi 100.000.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părţilor civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, pe baza probelor administrate următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 23 martie 2002 în jurul orelor 1,00, gardianul public T.A., care era de serviciu la postul din cadrul Primăriei Oradea, a ieşit din incintă pentru a face rondul clădirii.
Pe trotuarul din partea stângă a răului Crişu Repede, din apropierea Primăriei se deplasa un grup de tineri, toţi aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice, respectiv inculpatul S.S.Ş., precum şi numiţii I.D.A. şi P.S.I. Inculpatul S.S.Ş. şi numiţii I.D.A. şi P.S.I., erau de fapt în stare de ebrietate, deplasându-se sprijiniţi unul de celălalt.
În drumul lor au început să lovească coşurile metalice.
L-a pălmuit potrivit spuselor inculpatului, pe P.S.I. şi pe I.D.A., aşa încât, inculpatul a sărit să-şi apere prietenii, lovind puternic, în faţă, cu pumnul pe gardianul T.A., care în urma loviturii primite a fost proiectat, pe spate, căzând cu capul pe asfaltul trotuarului.
Întrucât în apropiere se mai aflau câţiva trecători şi gândind că, gardianul lovit s-ar putea ridica şi folosi pistolul din dotare, grupul de tineri a plecat în grabă, fiind însă ajunşi şi reţinuţi de organul de poliţie la o scurtă perioadă de timp.
Victima a decedat la scurt timp după impactul de asfaltul trotuarului, fiind transportat la serviciul de medicină legală al judeţului Bihor, unde s-a efectuat autopsia.
Raportul medico-legal a concluzionat că, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi contuziei meningo-cerebrale gravă, consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă şi bază de craniu. S-a mai menţionat că, leziunile constatate la baza superioară dreaptă şi stângă, ca semne de violenţă, s-au produs ca urmare a lovirii cu un corp dur (posibil pumn) la nivelul feţei, după care, din cauza heteropropulsiei a căzut pe spate, cu impact occipital la nivelul asfaltului.
S-a constatat că victima avea alcoolemie de 1,60 gr o/oo.
Împotriva hotărârii de mai sus au declarat apel, în termen, inculpatul şi părţile civile.
În şedinţa publică din 12 decembrie 2002, părţile civile au declarat că renunţă la apelul declarat, declaraţie de care s-a luat act.
Prin Decizia penală nr. 20 din 20 ianuarie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat parţial sentinţa apelată şi reţinând în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., a redus pedeapsa aplicată acestuia de la 6 ani, la 2 ani închisoare, cu menţinerea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), precum şi a celorlalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-a motivat reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante şi reducerea pedepsei pe împrejurarea că victima a avut o comportare agresivă cât şi pe datele personale, respectiv, atitudinea sinceră şi de regret a inculpatului, pe lipsa antecedentelor penale.
Împotriva hotărârii de mai sus a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care prin motivele scrise a susţinut, în esenţă, următoarele:
- greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prin reţinerea nejustificată a circumstanţelor personale atenuante şi reducerea în consecinţă a pedepsei aplicate: a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţată în apel şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei de fond.
În drept, au fost invocate dispoziţiile cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dispoziţii în raport de care va fi analizată critica formulată, constatându-se că recursul este fondat, pentru cele ce urmează.
Apreciind împrejurarea că victima prezenta o alcoolemie ridicată la data săvârşirii faptei şi că a manifestat o atitudine agresivă la adresa persoanelor ce însoţeau pe inculpat, conduită care nu se justifica în raport de atribuţiile sale de serviciu, precum şi datele personale ce caracterizau persoana inculpatului, în mod corect, instanţa de apel a reţinut în favoarea acestuia beneficiul circumstanţelor judiciare atenuante şi în consecinţă, a redus pedeapsa aplicată sub minimul legal prevăzut de lege, respectiv, sub 5 ani închisoare.
Dar, instanţa de apel a stabilit o pedeapsă minimă în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., deşi inculpatul a comis o faptă praeterintenţionată, cu producerea unui rezultat letal.
Ca atare, pedeapsa de 2 ani închisoare, nu este de natură să realizeze cerinţele legii, prevăzute în art. 52 C. pen. şi în acelaşi timp nu reprezintă o judicioasă individualizare a pedepsei în sensul prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, recursul declarat de parchet se va admite, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Decizia pronunţată în apel se va casa numai cu privire la cuantumul pedepsei, care va fi majorat de la 2 ani închisoare, la 3 ani şi 6 luni închisoare, fiind menţinute în rest dispoziţiile hotărârii recurate.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva deciziei penale nr. 20, din 30 ianuarie 2003, a Curţii de Apel Oradea, privind pe intimatul inculpat S.S.Ş.
Casează hotărârea pronunţată numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen., pe care o majorează de la 2 ani închisoare, la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 23 martie 2002, la 21 mai 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2362/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2364/2003. Penal. Art.197 alin.3, 211 alin.2... → |
|---|
