CSJ. Decizia nr. 2362/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2362/2003
Dosar nr. 1091/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 306 din 25 noiembrie 2002, Tribunalul Alba l-a condamnat pe inculpatul R.M. la 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 7 ani.
A fost menţinută măsura arestării preventive şi s-a dispus deducerea prevenţiei de la 29 iulie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat către părţile civile C.M. şi D.A. la câte 100.000.000 lei, cu titlu de daune morale, 34.000.000 lei despăgubiri materiale şi la 3.500.000 lei onorariu apărător ales.
S-a mai dispus obligarea inculpatului la 3.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.200.000 reprezentând onorariu apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut în fapt, că la data de 29 iulie 2002 inculpatul R.M., locuind împreună cu părinţii săi în oraşul Teiuş şi având în general un comportament violent, a dat foc lucrurilor dintr-o cameră.
Inculpatul a încercat să-i împiedice pe membrii familiei sale, tată, soră şi un frate, precum şi pe martorul C.L. să intervină pentru stingerea incendiului, blocând uşa de le intrare.
Văzându-şi tatăl că merge în curtea vecinei D.M. să aducă apă de la fântână, inculpatul l-a urmat cu intenţia de a-l agresa.
Victima D.M., în vârstă de 83 ani, aflată în apropiere, i-a reproşat inculpatului comportamentul violent faţă de părinţi.
În replică, luând o sapă din curtea victimei, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului cu deosebită intensitate, rupându-i chiar coada acelei unelte.
Ieşind în stradă, inculpatul, agitând coada sapei deasupra capului, a strigat „am făcut jertfa” apoi, întorcându-se la locul faptei, a luat cadavrul în spate, transportându-l circa 20 metri spre curtea sa, după care l-a trântit la pământ.
În cele din urmă inculpatul a fost imobilizat de fratele său R.I. şi martorul C.L., fiind legat cu un lanţ de un stâlp din apropiere.
Conform Raportului de constatare medico – legală, moartea victimei s-a datorat hemoragiei şi dilacerării cerebrale, cu fracturi craniene multiple şi fracturi de masiv facial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul R.M., care a solicitat reducerea pedepsei, săvârşind fapta sub impulsul reacţiilor nervoase necontroloate, precum şi părţile civile, care nu l-au motivat în scris şi nu l-au susţinut oral.
Prin Decizia penală nr. 34 din 4 februarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelurile declarate, reţinând, în ce îl priveşte pe inculpat, că pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu împrejurările săvârşirii faptei, gradul ridicat de pericol social concret şi nu mai puţin cu periculozitatea făptuitorului care, conform raportului de expertiză psihiatrică, are tendinţa de a acţiona impulsiv, fără a lua în considerare consecinţele.
În apelul părţilor civile instanţa de control judiciar a constatat că acţiunea civilă a fost soluţionată legal, nereţinând aspecte de nelegalitate care să poată fi luate în considerare din oficiu.
Decizia penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând efectuarea unei noi expertize medico – legale psihiatrice iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că motivele invocate se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 8 şi 14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută şi rezultă fără echivoc din mijloacele de probă, respectiv procesul – verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto, Raportul de constatare medico – legală de autopsie, declaraţiile martorilor C.L. şi R.I., Raportul de expertiză medico – legală psihiatrică, coroborate cu declaraţia explicită a inculpatului din cursul urmăririi penale, prin care detaliază împrejurările şi mobilul comiterii infracţiunii.
Referitor la cererea inculpatului de a i se efectua o nouă expertiză medico – legală psihiatrică, Curtea constată că expertiza efectuată de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Alba, într-o comisie din a cărei componenţă au făcut parte doi medici primari în psihiatrie, având referatul unui psiholog, înlătură orice îndoială asupra stării psihice a inculpatului. Examenul psihic şi cel psihologic identifică aceleaşi trăsături privind tendinţele impulsive, cu explozii de furie şi tendinţele de simulare şi de a-i manipula pe cei din jur.
La elaborarea raportului, din a cărui concluzie rezultă că inculpatul are discernământul păstrat în raport cu fapta comisă, a fost avut în vedere şi episodul invocat de inculpat în legătură cu accidentul de circulaţie pe care l-a suferit înainte de Paşte, fiind examinată documentaţia medicală a Serviciului Neurochirurgie a Spitalului Judeţean Alba, în care acesta a fost internat.
De altfel, inculpatul nici nu a motivat în vreun fel cererea de efectuare a unei noi expertize psihiatrice.
Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, ţinându-se seama de criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Fapta, săvârşită în împrejurările anterior detaliate, prezintă un pericol social deosebit de ridicat, inculpatul luând viaţa unei persoane în vârstă numai pentru că, şi-a permis să-i facă reproşuri în legătură cu comportamentul violent faţă de părinţii săi.
Reducerea pedepsei ar pune în pericol realizarea funcţiilor acesteia, de constângere şi reeducare, dar şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., existenţa vreunui caz de casare a hotărârilor pronunţate, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 29 iulie 2002, la 21 mai 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul R.M., împotriva deciziei penale nr. 34 din 4 februarie 2003, a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 29 iulie 2002, la 21 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2361/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 2363/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
