CSJ. Decizia nr. 2381/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2381/2003
Dosar nr.1058/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1147 din 5 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul S.G.O., privind întreruperea executării pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 134 din 9 martie 2000, a Tribunalului Bucureşti şi s-a dispus obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că în motivarea cererii condamnatul a arătat că are o situaţie familială grea şi că imobilul în care locuieşte familia sa necesită reparaţii. Din ancheta socială efectuată rezultă că familia condamnatului locuieşte cu chirie, într-o cameră cu antreu, situată într-un imobil la curte, condiţiile de locuinţă igienico-sanitare fiind modeste.
Faţă de concluziile anchetei sociale instanţa a apreciat că nu s-a făcut dovada existenţei unor împrejurări speciale, din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei să aibă consecinţe grave, pentru acesta sau familia sa, astfel încât nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 39/ A din 29 ianuarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, reţinând că soluţia primei instanţe este corectă întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Condamnatul a declarat recurs susţinând că există motive pentru întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, numai atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave asupra celui condamnat sau asupra familiei acestuia.
În speţă, din actele dosarului nu rezultă existenţa unor astfel de împrejurări speciale, astfel încât legal şi temeinic cererea de întrerupere a executării pedepsei a fost respinsă.
Din examinarea cauzei, în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu rezultă existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu.
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul S.G.O., împotriva deciziei penale nr. 39 din 29 ianuarie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 23/2003. Penal. Lg.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2382/2003. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
