CSJ. Decizia nr. 2377/2003. Penal. Contestatie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2377/2003
Dosar nr. 685/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Deliberând asupra contestaţiei la executare de faţă constată:
Prin cererea înregistrată la 14 februarie 2003, B.E.A., în calitate de moştenitoare a defunctului B.P., a formulat, în temeiul art. 463 alin. (1), art. 461 lit. c) şi art. 346 alin. (2) C. proc. pen., contestaţie la executare împotriva deciziei penale din 30 mai 2002, a Curţii Supreme de Justiţie.
S-a solicitat să se constate că dispozitivul deciziei contestaţiei conţine o nelămurire, care conduce la împiedicarea executării acesteia pe latură civilă, în sensul că „înlăturarea măsurii confiscării corpurilor delicte” respectiv a monezilor din aur şi a bijuteriilor, nu poate îndreptăţi petiţionara să intre în posesia acestora, astfel încât se impune obligarea B.N.R. şi a Ministerului Finanţelor să restituie în natură aceste bunuri şi dacă ele nu mai există, să le plătească despăgubiri corespunzătoare contravalorii metalelor şi pietrelor preţioase. la preţurile practicate de B.N.R. la data pronunţării hotărârii.
A fost ataşat dosarul nr. 4486/2001 al Curţii Supreme de Justiţie, în care a fost pronunţată Decizia nr. 2749 din 30 mai 2002.
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 393 din 20 martie 1959, Tribunalul Popular al Raionului 1 Mai Bucureşti, a hotărât condamnarea inculpatului B.P., la 20 ani închisoare corecţională, în baza art. 2, art. 5 şi art. 14 din Legea nr. 284/1947.
S-a dedus detenţia preventivă de la 4 octombrie 1958.
În baza art. 80 C. pen., s-a dispus confiscarea corpurilor delicte în favoarea Băncii R.P.R.
Conform art. 25 C. pen., s-a dispus confiscarea totală a averii inculpatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, inculpatul a deţinut contrar dispoziţiilor legale 544 monezi din aur şi o mare cantitate de bijuterii din aur, care depăşeau uzul personal.
Din considerentele hotărârii rezultă că urmare percheziţiilor efectuate la domiciliul inculpatului, la datele de 3 şi 4 octombrie 1958 şi o mare cantitate de bijuterii care depăşeau uzul normal au fost găsite 845 monezi din aur. Dintre monezile găsite 544 erau deţinute în mod ilicit, restul fiind exceptate de la obligaţia de predare, conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 284/1947.
Prin Decizia penală nr. 411 din 17 aprilie 1959, Tribunalul Capitalei, Colegiul V a respins recursul declarat de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, conform art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 C. proc. pen.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 2749 din 30 mai 2002, a admis recursul în anulare, a casat hotărârile atacate şi rejudecând în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B.P., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2, art. 5 şi art. 14 din Legea nr. 284/1947 şi a înlăturat măsura confiscării corpurilor delicte şi pedeapsa complimentară a confiscării totale a averii.
S-a reţinut în esenţă că prevederile Legii nr. 284/1947 erau neconstituţionale la data adoptării lor şi la data aplicării în cauză, că din probe rezultă că inculpatul a dobândit legal, prin moştenire monezile şi bijuteriile, iar faptul că le-a ascuns trebuie interpretat ca o măsură de protejare a averii dobândite legal.
Drept consecinţă a achitării inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost înlăturată atât pedeapsa complementară a confiscării averii cât şi măsura de siguranţă a confiscării obiectelor corp delict.
Contestaţia la executare formulată împotriva deciziei prin care s-a admis recursul în anulare, nu este întemeiată.
Soluţionarea recursului în anulare s-a făcut potrivit art. 4141 C. proc. pen., instanţa pronunţându-se în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Capitolul II Secţiunea II C. proc. pen., la care face trimitere expresă art. 38519 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător în cazul rejudecării cauzei, după casarea hotărârilor urmare a admiterii recursului în anulare.
Înlăturarea măsurii confiscării speciale şi a pedepsei complementare a confiscării averii este consecinţa directă şi a achitării inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru fapte pentru care inculpatul a fost anterior condamnat definitiv, astfel încât se constată că nu există nici o nelămurire cu privire la hotărârea contestată.
Susţinerea că instanţa ar fi trebuit să dispună şi restituirea bunurilor confiscate este nefondată.
Din actele dosarului rezultă că la data soluţionării recursului în anulare hotărârile fuseseră deja executate sub toate aspectele, deci şi cu privire la măsura confiscării şi a pedepsei complimentare.
Aşa fiind restituirea bunurilor care au făcut obiectul acestor din urmă sancţiuni constituie practic o întoarcere a executării efectuate în baza hotărârilor definitive, care au fost apoi desfiinţate printr-o cale extraordinară de atac.
Ori, C. proc. pen., nu cuprinde nici o dispoziţie potrivit căreia instanţa investită cu judecarea unui recurs în anulare, poate sau este obligată ca în cazul admiterii acestuia, să pronunţe şi întoarcerea executării, această problemă putând fi rezolvată numai potrivit legii civile, pe calea unei cereri de întoarcere a executării.
Este de precizat că atâta timp cât în cadrul procesului penal având ca obiect tragerea la răspundere penală a inculpatului B.P. nu a fost exercitată nici o acţiune civilă şi ca atare dispoziţiile art. 346 alin. (2) C. proc. pen., privind rezolvarea acţiunii civile şi ale art. 170 C. proc. pen., referitoare la restabilirea situaţiei anterioare, invocate în contestaţia la executare, nu-şi găsesc incidente în cauză.
Aşa fiind cererea va fi respinsă ca nefondată, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea B.E.A., împotriva deciziei penale nr. 2749 din 30 mai 2002, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Obligă pe contestatoare să plătească statului 300.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2376/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2378/2003. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
