CSJ. Decizia nr. 2412/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2412/2003
Dosar nr. 1173/2003
Şedinţa publică din 22 mai 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 809 din 10 septembrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 1903/2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnarea inculpatului la 5 ani şi 6 luni închisoare. În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare, iar în temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a dispus contopirea pedepselor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei, iar în baza art. 113 C. pen., l-a obligat pe inculpat la tratament medical până la însănătoşire.
Instanţa a luat act că partea vătămată S.C. nu s-a constituit parte civilă, iar în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 108.570.525 lei, despăgubiri civile către partea civilă, Regionala C.F.R. Bucureşti, Centrul de Electrificare, la care a adăugat dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.
În fapt, s-a reţinut că în noaptea de 24 martie 2001, în jurul orelor 23,00, aflându-se pe peronul staţiei C.F.R. Titan – Sud, inculpatul, împreună cu făptuitorii minori U.N. şi S.I., prin exercitarea de violenţe fizice şi prin imobilizarea părţii vătămate S.C., au deposedat-o de suma de 250.000 lei şi un pachet de ţigări.
De asemenea s-a mai reţinut că în cursul lunii septembrie 2000, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a sustras conductori electrici de pe stâlpii de înaltă tensiune, în valoare de 32.572.260 lei, aparţinând Regionalei C.F.B., Grupa Granitul, valoarea totală a prejudiciului cauzat fiind de 108.570.525 lei.
Prin Decizia nr. 824 din 16 decembrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 3413/2002, Curtea de apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul P.V., a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând pe fond, a redus pedepsele aplicate inculpatului de la 5 ani şi 6 luni închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare şi respectiv, de la 4 ani închisoare, la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Instanţa a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen., iar în baza art. 116 C. pen., i-a interzis inculpatului dreptul de a se afla în Bucureşti, pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei.
Instanţa de apel, în motivarea soluţiei pronunţate, a reţinut că inculpatul suferă de boli psihice, fiind diagnosticat cu oligofrenie şi comportament sociopat, are discernământul scăzut în raport cu faptele, pentru care este trimis în judecată şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
De asemenea, instanţa a apreciat că inculpatul urmează a fi supus unui tratament medical psihiatric adecvat, în raport de dispoziţiile art. 113 C. pen., iar pedepsele aplicate de instanţa de fond sunt prea mari şi incorect individualizate, astfel încât a redus pedepsele aplicate acestuia, într-un cuantum moderat.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul, ambii recurenţi criticând hotărârea atacată, în baza motivului de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Parchetul a susţinut că în mod nelegal instanţa de apel a redus pedepsele aplicate inculpatului, fără a aplica circumstanţele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., care de altfel nici nu pot fi reţinute în cauză, apreciind că se impune aplicarea unor pedepse, în limitele prevăzute de textele incriminatoare.
În recursul său inculpatul a solicitat acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante, avute în vedere de instanţa de apel la coborârea pedepselor sub limita minimă şi implicit reducerea acestor pedepse.
Recursurile declarate sunt întemeiate, pentru motivele ce urmează a fi arătate.
Din analiza deciziei pronunţată de instanţa de apel, rezultă că s-a dispus în sensul reducerii pedepselor aplicate inculpatului de prima instanţă, în condiţiile în care instanţa de apel nu a făcut referire în considerentele hotărârii la circumstanţele atenuante judiciare şi nu a reţinut în favoarea inculpatului, aceste circumstanţe, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., în dispozitivul deciziei.
Rezultă aşadar că instanţa de apel a aplicat pedepse nelegale, în alte limite decât cele prevăzute de lege, în condiţiile în care nu a făcut aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., care să-I permită coborârea pedepselor sub minimul prevăzut de lege.
Sub acest aspect recursul declarat de Parchet apare întemeiat.
Pe de altă parte însă, Curtea apreciază că în speţă, faţă de persoana inculpatului, care are un discernământ scăzut în raport cu faptele comise, nu are antecedente penale, a fost sincer pe parcursul procesului penal, se justifică reţinerea în favoarea recurentului a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., având drept consecinţă reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de textul incriminator, în limita prevăzută de art. 76 C. pen., astfel încât scopul educativ dar şi coercitiv al pedepselor aşa cum a fost el prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., să poată fi atins.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursurile declarate, va casa hotărârea atacată în limitele arătate şi rejudecând, după descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, va face aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina inculpatului dispunând condamnarea acestuia.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să fie contopite pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, din care, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, începând cu 27 februarie 2002, la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de către inculpatul P.V., împotriva deciziei nr. 824 din 16 decembrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Înlătură dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen., şi descontopeşte pedeapsa rezultantă, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Făcând aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., pentru fiecare infracţiune (tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), e) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) condamnă pe inculpatul P.V. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), e) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi la 2 ani închisoare, pentru cea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pe cea mai grea şi anume 2 ani şi 6 luni închisoare.
Compută din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 februarie 2002, la zi.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2406/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2413/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
