CSJ. Decizia nr. 2474/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2474/2003
Dosar nr. 1114/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 424 din 14 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bacău, a fost condamnat inculpatul T.I. la 17 ani închisoare şi la pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 şi art. 175 lit. d) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului conform art. 350 C. proc. pen. şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a computat detenţia de la 9 aprilie 2002.
Hotărând astfel tribunalul a reţinut că, în noaptea de 7 aprilie 2002, inculpatul şi-a lovit concubina cu pumnii şi picioarele în zona capului şi pe tot corpul până aceasta a încetat din viaţă.
Potrivit raportului de necropsie, avizat de Institutul de Medicină Legală Iaşi, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi insuficienţei respiratorii acute generate de multiple contuzii corporale pe suprafeţe întinse, cât şi fracturi costale, leziunile fiind produse prin lovituri repetate cu corpuri dure şi prin comprimare.
La cercetarea efectuată, în locuinţa inculpatului, s-au constatat stropi de sânge şterşi pe sobă, tăblia patului şi pe perete, de asemeni pe încălţămintea victimei şi a inculpatului.
Inculpatul a negat fapta şi s-a apărat susţinând că şi-a găsit concubina căzută în faţa uşii.
Apelul declarat de inculpat prin care a criticat sentinţa pentru netemeinicie, susţinând că este nevinovat şi că declaraţia fratelui său este nesinceră şi interesată ca să rămână cu averea moştenită de la părinţi, a fost respins prin Decizia penală nr. 58 din 11 februarie 2003, pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Bacău.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termen legal, prin cererea trimisă din Penitenciarul Bacău, inculpatul a declarat recurs pe care însă nu l-a motivat. La termenul de astăzi în dezacord cu apărătorul său a declarat că este nevinovat şi a cerut să fie achitat.
Curtea Supremă de Justiţie, examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs invocat, art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, instanţa de fond printr-o analiză completă a probelor administrate prin coroborarea declaraţiilor martorilor şi inculpatului cu probele ştiinţifice a reţinut vinovăţia inculpatului şi a dispus condamnarea acestuia, instanţa de apel confirmând această soluţie.
Instanţele au înlăturat motivat apărările inculpatului, care a negat săvârşirea faptei, susţinând că şi-a găsit concubina în faţa uşii într-o baltă, cu urme de lovituri şi plină de sânge, în dimineaţa de 8 aprilie 2002.
Astfel, inculpatul a declarat că în dimineaţa de 8 aprilie 2002 s-a îmbrăcat, a ieşit din casă şi a găsit concubina căzută în faţa uşii, a luat-o şi a dus-o în casă şi a aşezat-o în pat. După o jumătate de oră a plecat la bufet de unde şi-a cumpărat ţigări şi a revenit găsindu-şi concubina dormind. A mai arătat că pe la orele 13,00, a mers la cumnata sa, martora T.A. căreia i-a cerut să telefoneze la salvare şi pentru că aceasta n-a fost de acord, a insistat să meargă cu el să vadă ce s-a întâmplat cu victima.
Spre deosebire de inculpat, martorul G.C. a declarat că, în dimineaţa de 8 aprilie 2002, potrivit înţelegerii din ziua precedentă, a mers la inculpat acasă pe la orele 8,30, şi l-a strigat la poartă, urmând să meargă împreună să care piatră. Deoarece inculpatul nu i-a răspuns a intrat pe poartă, s-a dus la uşă şi a bătut, după care inculpatul care era culcat a venit şi i-a deschis uşa spunându-i să meargă înainte că vine şi el peste o oră.
Martorul a mai arătat că după mai bine de o oră inculpatul a venit, l-a trimis să sudeze o piesă de la căruţă, iar când a revenit cu piesa i-a spus că nu mai poate să meargă cu el, deoarece concubina sa este bolnavă.
Având în vedere şi declaraţiile martorilor T.V. şi T.A., fratele şi cumnata inculpatului, rezultă că inculpatul a încercat să ascundă cele întâmplate ba chiar s-o convingă pe cumnata sa că victima trăieşte deşi aceasta a verificat şi a constatat că era moartă.
Inculpatul a negat că ar fi şters urmele de sânge sau de noroi din casă, de pe podele, pat, perete şi sobă.
Este fără îndoială stabilit că victima era suferindă, se deplasa cu foarte mare greutate şi numai cu baston, iar în condiţiile în care a prezentat leziunile descrise în raportul de necropsie, este imposibil ca ea să fi fost aceea care să şteargă urmele de sânge rămase prin casă.
Inculpatul acuzat de frate şi cumnată că şi-a omorât concubina le-a răspuns căutând să pară cât mai nevinovat că atunci când a găsit-o căzută în baltă, în faţa uşi, a luat-o şi a târât-o în casă şi i-a dat câteva palme.
În fine şi cel mai important constatările medico-legale sunt categorice, exclud producerea leziunilor prin cădere, multiplele leziuni prezentate de victimă, fiind produse prin loviri repetate cu corpuri dure. Cel care a dormit cu victima (aşa cum a declarat şi martorul G.C.) a fost inculpatul, care fiind vizitat de martor nu i-a relatat că a găsit victima lovită, iar după ora 8,30, nici o altă persoană nu putea s-o bată, deoarece cum însăşi inculpatul a arătat, victima era în casă pe pat.
Aşa fiind, rezultă că instanţele de fond şi apel au reţinut o situaţie de fapt corectă şi au dispus condamnarea inculpatului.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând recursul nefondat îl va respinge în baza art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4), combinat cu art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce detenţia de la 9 aprilie 2002, la pronunţarea prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. (2) recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I., împotriva deciziei penale nr. 58 din 11 februarie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 9 aprilie 2002, la 27 mai 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2472/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2475/2003. Penal. Art.20 rap. la art.174 c.pen.... → |
|---|
