CSJ. Decizia nr. 2475/2003. Penal. Art.20 rap. la art.174 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2475

Dosar nr. 1273/2003

Şedinţa publică din 27 mai 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 408 din 18 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, a fost condamnat inculpatul D.F.L. la pedeapsa de:

- 9 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi a pedepsei complimentare a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de trei ani.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopit restul de pedeapsă de 1006 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 11/1998 a Tribunalului Hunedoara, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare cu pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de trei ani.

A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor civile prevăzut de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 25/1998 din 18 februarie 1999, emis de Tribunalul Hunedoara şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei sentinţe.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive începând cu data de 13 februarie 2002, până la 18 decembrie 2002.

Cererea de acordare de daune morale formulată de către partea civilă I.D. a fost respinsă.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, în data de 29 iulie 2001, în jurul orelor 21,00, în timp ce partea vătămată I.D. dormea, inculpatul s-a apropiat de patul acesteia şi cu ajutorul unei lame a acţionat asupra gâtului părţii vătămate, atât partea vătămată, cât şi inculpatul aflându-se într-o carceră din cadrul Penitenciarului Deva.

Imediat după comiterea faptei ceilalţi deţinuţi au alertat personalul de pază, iar partea vătămată a fost dusă la cabinetul medical din cadrul Penitenciarului, fiindu-i acordate îngrijiri medicale, trecându-se la suturarea plăgii.

Din certificatul medico-legal rezultă că plaga era situată pe partea laterală stânga, având lungimea de 7 cm, iar leziunea s-ar fi putut produce cu un corp tăietor, necesitând îngrijiri medicale de 9-10 zile, deoarece sub zona afectată se afla artera carotidă şi vena jugulară a căror lezare ar fi putut pune în pericol viaţa persoanei vătămate, iar prin modul cum a acţionat inculpatul şi s-a exprimat că va ucide pe partea vătămată, rezultând intenţia.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat, în infracţiunea de vătămare corporală gravă şi reducerea pedepsei aplicate corespunzătoare acestei infracţiuni.

Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia penală nr. 60 din 20 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

A motivat instanţa de apel că probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul a acţionat asupra victimei cu intenţia de a ucide, vizând organe vitale, respectiv artera carotidă şi vena jugulară, punând în pericol viaţa victimei.

Instanţa a reţinut în mod temeinic starea de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi a făcut o corectă individualizare a pedepsei în raport de pericolul social al faptei şi persoana inculpatului.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, reiterând motivul de apel cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă şi reţinerea stării de provocare.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Intenţia inculpatului de a ucide rezultă din instrumentul vulnerant folosit, o lamă, de locul asupra căruia a acţionat, respectiv artera carotidă şi vena jugulară şi intensitatea loviturii, provocându-i victimei o plagă tăiată de 7 cm profundă.

Fiind dovedită intenţia de a ucide, timpul necesar pentru vindecarea leziunilor nu mai are relevanţa în reţinerea încadrării juridice.

În raport de cele reţinute, primul motiv de recurs prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, nu este întemeiat.

În mod just instanţele nu au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării.

Motivarea inculpatului că a fost înjurat de victimă, nu a fost de natură să îi cauzeze o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia să comită fapta.

În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 13 februarie 2002, la zi.

Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F.L. împotriva deciziei penale nr. 60/ A din 20 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 13 februarie 2002, la 27 mai 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 2475/2003. Penal. Art.20 rap. la art.174 c.pen. Recurs