CSJ. Decizia nr. 2560/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2560/2003
Dosar nr. 5280/2002
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, prin rechizitoriul din 24 decembrie 2001, a trimis în judecată pe inculpaţii:
1) F.N., pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi alin. (3) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 20 iulie 2001, a sustras cantitatea de 120 litri „condensat”, în valoare de 443.520 lei, din parcul de sonde Burcioaia, aparţinând sucursalei Moineşti a S.N.P. P. S.A.;
2) N.D., pentru:
a) infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. şi
b) infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., constând în aceea că, luând cunoştinţă de furtul comis de F.N., fără o înţelegere prealabilă cu acesta, l-a ajutat să zădărnicească urmărirea penală, promiţând subofiţerilor de poliţie, care efectuau verificări, o sumă de bani între 500.000 şi un milion de lei, pentru a sista cercetările.
Actul de incriminare motivează că inculpatul N.D. este inginer şef de schimb la parcul de sonde Burcioaia, din cadrul S.N.P. P. S.A., sucursala Moineşti, iar inculpatul F.N. este şofer pe o autobasculantă proprietatea lui N.D., care este şi administrator al S.C. N.E. S.R.L. Matca, judeţul Galaţi.
În seara de 20 iulie 2001, organele de poliţie, aflate în control pe raza cartierului Burcioaia au oprit autoturismul condus de N.D. şi autobasculanta condusă de F.N.
În rezervorul autobasculantei se afla carburant.
Bănuind că este gazolină, provenită de la sondele din Burcioaia, poliţiştii au cerut explicaţii.
Inculpatul F.N. a declarat că a fost alimentat cu carburant, din două bidoane (120 litri) aduse, cu maşina, de inculpatul N.D.
La rândul său, N.D. ar fi recunoscut, că în rezervorul autobasculantei se afla gazolină pe care ar fi luat-o din parcul de sonde.
Procesul–verbal de constatare, în care se consemnează aceste declaraţii, mai reţine că N.D. ar fi promis poliţiştilor suma de 500.000 – 1.000.000 lei, pentru sistarea cercetărilor.
Poliţiştii i-au invitat pe inculpaţi la poliţie.
Pe drum, inculpatul N.D. a desfăcut buşonul de la orificiul de scurgere a rezervorului autobasculantei, astfel că gazolina s-a scurs pe asfalt.
Poliţiştii au cerut inculpatului F.N. să astupe orificiul de scurgere a gazolinei.
F.N. a improvizat un buşon, pe care l-a montat la rezervor, însă N.D. a aruncat buşonul, cu motivarea că nu este etanş.
Astfel întreaga cantitate de carburant s-a scurs pe asfalt, nu mai înainte ca poliţiştii să strângă probe pentru analiză.
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa penală nr. 132 din 15 mai 2002, a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat, din art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi alin. (3) C. pen., în art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., raportat la art. 181 C. pen., l-a achitat pe inculpatul F.N., pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.
Conform art. 91 C. pen., i-a aplicat, inculpatului N.F., o amendă administrativă de 2.000.000 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul N.D., pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat, pe acelaşi inculpat, pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că:
a) prin conţinutul ei concret, evident lipsită de importanţă, sustragerea săvârşită de inculpatul N.F. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni;
b) fapta de dare de mită, imputată inculpatului N.D., nu există;
c) faptei de favorizare a infractorului, imputată inculpatului N.D., îi lipseşte elementul constitutiv al intenţiei de a comite o asemenea infracţiune.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă a declarat apel, susţinând că în mod greşit tribunalul i-a exonerat de răspundere pe inculpaţi.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 548/ A din 16 octombrie 2002, a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând:
a) a condamnat pe inculpatul N.F., la 3 ani de închisoare, cu suspendarea, condiţionată, a executării pedepsei, conform art. 81 şi art. 83 C. pen., pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.;
b) a condamnat pe inculpatul N.D., la un an de închisoare, pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.;
c) a condamnat, pe acelaşi inculpat, la un an şi 6 luni de închisoare, pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.;
d) a contopit cele două pedepse în cea mai grea, a cărei executare a fost suspendată, condiţionat, conform art. 33, art. 34 şi art. 81 – art. 83 C. pen.;
e) în baza art. 255 alin. (4), raportat la art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat, în folosul statului, suma de un milion de lei, de la inculpatul N.D.;
f) a constatat că prejudiciul este recuperat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a motivat, în esenţă, că actul de învinuire reţine corect situaţia de fapt, pe care o încadrează corespunzător şi că în mod eronat prima instanţă a apreciat că faptele inculpaţilor nu constituie infracţiuni.
Prin recursurile de faţă, inculpaţii critică Decizia, cerând casarea acesteia şi menţinerea sentinţei.
Critica este întemeiată.
Tribunalul a reţinut, corect, că, prin conţinutul ei concret, vădit lipsită de importanţă, sustragerea săvârşită de inculpatul F.N. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, că fapta de dare de mită, imputată inculpatului N.D. nu există şi că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, faptă imputată aceluiaşi inculpat.
În adevăr, probele existente atestă că:
a) nu s-a stabilit, cu certitudine, dacă, carburantul sustras era condens sau gazolină, relaţiile comunicate de partea păgubită fiind neclare şi contradictorii;
b) dacă s-a sustras condens sau gazolină, nu se mai poate stabili, deoarece proba, pentru analiză a fost culeasă amatoristic, apoi a fost aruncată;
c) condens sau gazolină, carburantul în discuţie a fost folosit pentru deplasare şi nu pentru comercializare;
d) valoarea economică, redusă, a carburantului a determinat presupusa parte păgubită să nu ceară despăgubiri;
e) muncitor, căsătorit, cu doi copii minori, fără antecedente penale, inculpatul F.N. a avut, anterior acestei fapte, o comportare bună, în familie, la locul de muncă şi în societate;
f) martorii N.N. şi T.V., menţionaţi în procesul verbal de constatare a faptelor inculpaţilor, nu confirmă că inculpatul N.D. ar fi oferit mită poliţiştilor;
g) în acelaşi proces–verbal de constatare a faptelor inculpaţilor, se menţionează că aceste fapte au fost săvârşite în prezenţa subofiţerilor de poliţie V.Şt., D.P., P.C. şi A.A., dar nu toţi aceşti lucrători de poliţie confirmă că ar fi auzit pe N.D. oferindu-le bani, în vederea sistării cercetărilor;
h) nici un martor nu confirmă că inculpatul N.D. ar fi încercat să-l favorizeze pe inculpatul F.N.;
i) în instanţă, martorii declară că buşonul de la orificiul de scurgere al rezervorului autobasculantei putea să cadă din cauza vechimii sau al drumului accidentat.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor vor fi admise, cu consecinţa casării deciziei atacate şi a menţinerii sentinţei primei instanţe.
Onorariul cuvenit apărătorului, desemnat, din oficiu, pentru inculpatul F.N., va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii F.N. şi N.D. împotriva deciziei penale nr. 548/ A din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 132 din 15 mai 2002 a Tribunalului Vrancea.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului F.N., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2559/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2563/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
