CSJ. Decizia nr. 2563/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2563/2003
Dosar nr. 1236/2003
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 315 din 4 iunie 2002, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul P.C. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. şi la 23 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. h) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele stabilite şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate a restului de 541 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2853 din 7 iulie 1998 a Judecătoriei Iaşi, în baza art. 39, raportat la art. 33 şi art. 35 C. pen., l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară, sporită cu doi ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A dispus confiscarea corpurilor delicte: cuţitul, securea şi lanterna.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părţii civile B.A. suma de 220.000.000 lei despăgubiri civile, compusă din 20.000.000 lei daune materiale şi 200.000.000 lei daune morale.
S-a reţinut că inculpatul P.C. şi numitul S.C. s-au cunoscut în anul 1986 în Penitenciarul Iaşi, iar după liberare au comis mai multe furturi de animale.
În după-amiaza zilei de 30 noiembrie 1996, numitul S.C., care locuia la părinţii săi în Iaşi, a mers în vizită la domiciliul inculpatului P.C.
În jurul orei 20,00, P.D. fratele inculpatului a plecat acasă, iar după puţin timp de la plecarea acestuia în locuinţă a venit nepotul său, B.I. zis I. În timp ce consumau cu toţii băuturi alcoolice, inculpatul a propus prietenului său S.C., fiul lui P.C. şi nepotul său B.I., să îl însoţească în zona Bucium, cu scopul de a sustrage o vacă.
Potrivit acestei înţelegeri, P.C. a luat un cuţit cu mâner de culoare maro închis, cu lama în lungime de aproximativ 20 cm, ascuţită pe ambele părţi, precum şi o secure cu coadă din lemn, în lungime de 40 cm, obiecte pe care le-a împrumutat de la P.D., precum şi o lanternă chinezească.
Înainte de a pleca de acasă, inculpatul a mai luat un sac din folie de polietilenă albă, o rangă de fier ascuţită la unul din capete, în lungime de 88 cm şi cu diametrul de 7 cm, o bâtă din lemn de corn, în lungime de aproximativ 115 cm, groasă la unul din capete şi o prelată de culoare verde.
Pentru a se deplasa mai repede, cei patru au plecat de la domiciliul inculpatului cu căruţa acestuia, la care a fost înhămat un cal, sustras în acest scop de aceştia de pe izlazul situat la marginea satului Corneşti.
În jurul orei 22,00, cei patru au ajuns în faţa şcolii de pe Şos. Bucium şi au lăsat căruţa pe digul râului Vămăşoaia. La plecarea de la căruţă, inculpatul le-a spus celor trei însoţitori că, după ce vor sustrage vaca din grajdul părţii vătămate, o vor duce în apropierea digului şi o vor sacrifica.
Toţi patru au pătruns în grădina victimei B.N., inculpatul având asupra sa cuţitul, securea şi lanterna. În timp ce se deplasau spre grajdul situat în partea dreaptă a curţii, câinele victimei a început să latre. Auzind zgomotul unei uşi care s-a deschis şi pentru a nu fi surprinşi, S.C., B.I. şi P.C. au luat-o la fugă prin grădină.
B.A., care dormea împreună cu victima în bucătăria de vară, a ieşit imediat în curte şi s-a deplasat spre grajdul unde se afla vaca. Fiind surprins în curte, chiar lângă grajd, inculpatul nu a mai avut timp să părăsească curtea şi s-a ascuns în ieslea situată sub şopron.
Acesta l-a văzut pe inculpat, care între timp se ridicase din iesle şi, uitând securea, a început să alerge spre grădină.
B.N. a alergat după inculpat şi când l-a ajuns, acesta i-a aplicat victimei o lovitură puternică cu cuţitul în zona pieptului.
Numitul S.C., care a văzut cele întâmplate, s-a îndepărtat de locul respectiv, a coborât digul, a trecut prin albia pârâului, unde a pierdut pantoful din piciorul drept şi a trecut de cealaltă parte.
Imediat în urma acestuia, a trecut pârâul şi inculpatul P.C.
Acesta le-a spus însoţitorilor săi că a lovit-o pe partea vătămată cu cuţitul în piept şi, în timp ce se deplasau spre domiciliul inculpatului, acesta i-a ameninţat cu moartea pe cei trei, dacă vor spune ceva despre cele întâmplate.
În urma loviturii aplicate cu cuţitul, în zona pieptului, de către inculpatul P.C., victima B.N. a decedat imediat.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unei plăgi penetrante precordiale, cu înţeparea cordului şi a plămânului drept, hemopericard, hemotorax drept şi insuficienţă cardio-respiratorie acută consecutivă.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, invocând nelegalitatea sentinţei sub aspectul greşitei reţineri a art. 61 C. pen., privind pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.C.
Inculpatul a declarat apel împotriva aceleaşi sentinţe, susţinând că nu el este autorul faptelor comise în noaptea de 30 noiembrie 1996 şi precizând că martorii ascultaţi în cauză au fost ameninţaţi de organele de cercetare penală şi, în aceste condiţii, s-a întocmit rechizitoriul.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 33 din 30 ianuarie 2003, a admis apelurile, a desfiinţat în parte, în latură penală, hotărârea atacată şi rejudecând cauza:
A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţa apelată.
A înlăturat dispoziţia privitoare la revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de 541 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 2853 din 7 iulie 1998 a Judecătoriei Iaşi, sporul aplicat şi pedeapsa rezultantă.
A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 1804 din 4 mai 1999 a Judecătoriei Iaşi şi a înlăturat sporul de 2 luni.
A repus în individualitatea lor pedepsele contopite în baza sentinţei penale nr. 2853 din 7 iulie 1998 a Judecătoriei Iaşi şi a înlăturat sporul de 6 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 36, art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit următoarele pedepse aplicate inculpatului:
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 23 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- un an şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3218 din 7 octombrie 1997 a Judecătoriei Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat;
- 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1309 din 8 aprilie 1997 a Judecătoriei Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 1804 din 4 mai 1999 a Judecătoriei Iaşi.
A recontopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare, sporită cu 3 ani închisoare, în final pedeapsa rezultantă fiind de 26 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate cu privire la pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 899 din 9 martie 1995 a Judecătoriei Iaşi, inculpatul urmând să execute această pedeapsă pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată, deci pedeapsa de 26 ani şi 10 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinu celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
S-a reţinut că prima instanţă a stabilit corect vinovăţia inculpatului P.C., făcând o justă încadrare în drept a faptelor comise de acesta. Pedepsele aplicate inculpatului pentru cele două infracţiuni concurente au fost just individualizate, urmând a fi menţinute. Astfel, la stabilirea lor, prima instanţă a avut în vedere modul de săvârşire a faptelor, antecedentele penale ale inculpatului, poziţia sa procesuală, precum şi urmările produse.
Din fişa de cazier a inculpatului a rezultat că primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 10 luni, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 899 din 9 martie 1995 a Judecătoriei Iaşi şi cu privire la care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării.
Cele două infracţiuni cu privire la care inculpatul a fost judecat în prezenta cauză au fost comise în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală menţionată.
Aceste infracţiuni se află însă în concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 3218 din 7 octombrie 1997 a Judecătoriei Iaşi, pentru fapte comise la data de 18 octombrie 1996, cu cele comise la 13 iulie 1997, pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1309 din 8 aprilie 1997 a Judecătoriei Iaşi şi cu cele comise în perioada august 1995 – 15 noiembrie 1996, pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1804 din 4 mai 1999 a Judecătoriei Iaşi.
Potrivit art. 36 alin. (1) C. pen., dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 34 şi art. 35 C. pen.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele apelului, în sensul că nu el este autorul infracţiunii de omor calificat şi susţinând că în apelul său i s-a agravat situaţia.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Pentru a reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunile de violare de domiciliu şi omor calificat, prima instanţă a administrat probe, pe care le-a apreciat corect. Astfel, situaţia de fapt reţinută de prima instanţă a fost dovedită de:
- procesul-verbal de cercetare a locului faptei şi procesul-verbal de examinare a lanternei găsite la locul faptei, la care sunt anexate schiţa locului faptei şi planşa fotografică;
- raportul de necropsie;
- declaraţiile numitei B.A., coroborate cu declaraţiile martorilor Şt.I., Şt.G., B.C., S.C., B.I., P.C., A.A.R., P.A., P.G., P.E.P., C.N., P.D., P.A., B.G., P.S., precum şi declaraţiile inculpatului;
- procesele-verbale de confruntare dintre inculpat şi martorii B.I., S.C., P.C., P.S., P.I.C., P.A. şi B.G.
Inculpatul a încercat să-şi construiască un alibi, susţinând că a fost acasă la momentul respectiv, împreună cu soţia şi cu fraţii săi, negând, împotriva probelor, participaţia sa.
Martorii audiaţi, cu excepţia rudelor inculpatului care au încercat ulterior să confirme varianta prezentată de inculpat, au declarat constant că, în noaptea respectivă, acesta a fost la sustras de vite şi în aceste împrejurări a ajuns la domiciliul victimei.
Astfel, martorul ocular S.C. a relatat amănunţit cele văzute, aşa cum au fost reţinute de prima instanţă şi că a fost ameninţat de către inculpat să nu discute cu nimeni despre cele întâmplate.
Martorii B.I. şi P.C. au declarat că în noaptea de 30 noiembrie 1996, au fost împreună cu inculpatul la furat de vite, acest din urmă martor, fiul inculpatului, arătând că la văzut pe tatăl său plin de sânge, iar din spusele primului martor a aflat că inculpatul l-a lovit cu cuţitul în piept pe proprietarul animalului.
Aşadar, prima instanţă a administrat probe, reţinând ca fiind expresia adevărului cele ce se coroborau cu fapte şi împrejurări rezultând din ansamblul materialului probator administrat. Totodată, a înlăturat declaraţiile martorilor, rude cu inculpatul, ce nu aveau relevanţa informativă cerută de dispoziţiile art. 63 C. proc. pen.
Ca atare, prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, a dat încadrare juridică corespunzătoare şi a aplicat pedepse just individualizate, aspecte corect menţinute şi în apel.
Se constată însă că parchetul, în apel, nu a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului, dar admiţând apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanţe, printre care şi cel declarat de către inculpat, instanţa de apel a aplicat cea mai grea dintre pedepsele stabilite, la care a adăugat un spor de 3 ani, mai mare decât cel adăugat de prima instanţă.
Or, potrivit art. 3858, raportat art. 372 C. proc. pen., soluţionând cauza, instanţa de control judiciar nu poate crea părţii o situaţie mai grea în propria-i cale de atac. Totodată, în raport de împrejurarea că sunt supuse recontopirii, în parte, alte pedepse pentru infracţiuni concurente, se impune şi o reapreciere a sporului de 2 ani adăugat de prima instanţă.
Ca atare, sub acest aspect, hotărârea atacată este supusă cazului de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpatul P.C., va casa Decizia atacată numai cu privire la sporul de pedeapsă aplicat, pe care îl reduce de la 3 ani închisoare, la un an închisoare şi va menţine dispoziţiile art. 83 C. pen., urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 24 ani şi 10 luni închisoare.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 11 august 2000, la zi.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 33 din 30 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia penală sus-menţionată numai cu privire la sporul de pedeapsă aplicat, pe care îl reduce de la 3 ani închisoare, la un an închisoare.
Menţine dispoziţiile art. 83 C. pen., astfel că, în final, inculpatul va executa 24 ani şi 10 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziilor atacate.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 11 august 2000, la 29 mai 2003.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2560/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2564/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen,. Recurs → |
|---|
