CSJ. Decizia nr. 2564/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen,. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2564/2003
Dosar nr. 1128/2003
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 208 din 27 noiembrie 2002, Tribunalul Tulcea a condamnat pe inculpatul T.P. la 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 74 – art. 76 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat prevenţia de la 16 iunie 2002, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un set de cuţite folosit la săvârşirea infracţiunii.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150.000.000 lei, către partea civilă B.N.L., din care 50.000.000 lei reprezentând despăgubiri materiale, iar 100.000.000 lei daune morale, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că la 16 iunie 2002, în timpul unui conflict minor avut cu agentul de pază B.S., de la un punct de traversare a Dunării, inculpatul a fost lovit de acesta cu palma peste faţă. Inculpatul a ripostat, lovind victima în zona gâtului cu un set de cuţite pe care, ocazional le avea asupra sa. În urma hemoragiei externe masive care s-a produs prin secţionarea arterei carotide, victima a decedat.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 34/ P din 14 februarie 2003, admiţând apelul inculpatului, a redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, de la 100.000.000 lei la 50.000.000 lei. Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Împotriva hotărârilor pronunţate, inculpatul a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14 şi 18 C. pen., solicitând, în principal achitarea, întrucât fapta a fost comisă în legitimă apărare, iar în subsidiar, redozarea pedepsei şi reducerea cuantumului despăgubirilor civile, în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea, cât şi de circumstanţele sale personale, ce rezidă în lipsa antecedentelor penale şi în greutăţile pe care le întâmpină în întreţinerea unei familii numeroase, lipsită de mijloace materiale de existenţă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
Pentru a opera această cauză, care înlătură caracterul penal al faptei, este necesar să fie întrunite, cumulativ, toate condiţiile cerute de textul de lege menţionat, lipsa oricăreia din aceste condiţii fiind de natură a înlătura existenţa legitimei apărări.
Pe de altă parte, prin art. 73 lit. b) C. pen., este reglementată circumstanţa atenuantă a provocării, care constă în săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Din actele dosarului (procesul – verbal de cercetarea locului faptei, expertizele medico – legale efectuate în cauză, declaraţiile martorilor S.G., V.T., A.M. şi T.R.C., coroborate cu declaraţiile inculpatului) rezultă că la data de 16 iunie 2002, descoperind că inculpatul încerca să traverseze Dunărea cu bacul fără bilet a fost atenţionat de agentul de pază B.S. să-şi cumpere bilet. Întrucât inculpatul a refuzat, între cei doi s-a iscat un conflict, soldat cu insulte şi bruscări reciproce, care a fost aplanat însă la intervenţia comandantului navei.
La scut timp, inculpatul i-a reproşat agentului de pază că în cadrul primului conflict i-a degradat alimentele ce le avea într-o sacoşe.
Enervat de observaţia primită, B.S. l-a lovit pe acesta cu piciorul în abdomen. Inculpatul a ripostat imediat lovind, la rândul său, pe agentul de pază cu un set de cuţite în regiunea laterală a gâtului, secţionându-i artera carotidă. În urma hemoragiei externe masive provocate, victima a decedat.
Condiţiile cerute de art. 44 C. pen., pentru existenţa legitimei apărări nu sunt întrunite, deoarece agresiunea la care a fost supus inculpatul, nu prezenta un pericol atât de grav pentru viaţa sa care să justifice riposta dură concretizată în lovirea victimei cu un set de cuţite în zona gâtului, soldată cu secţionarea arterei carotide şi provocarea morţii.
Este neândoielnic, că inculpatului îi sunt aplicabile prevederile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât acesta a acţionat sub stăpânirea unei puternice emoţii, determinată de violenţele exercitate de victimă asupra sa, circumstanţă atenuantă, care a fost avută în vedere însă de către instanţa de fond, alături de celelalte circumstanţe de fapt şi personale atât la individualizarea pedepsei, cât şi la stabilirea cuantumului daunelor materiale datorate părţii civile.
Referitor la daunele morale se constată, că în mod justificat, instanţa de apel a dispus reducerea acesteia de la 100.000.000 la 50.000.000 lei, ţinând seama că săvârşirea infracţiunii de omor a fost determinată de provocarea din partea victimei.
Întrucât, din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul inculpatului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 16 iunie 2002, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva deciziei penale nr. 34/ P din 14 februarie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 16 iunie 2002, la 29 mai 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2563/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2565/2003. Penal. Art.175 c.pen. Recurs → |
|---|
