CSJ. Decizia nr. 2565/2003. Penal. Art.175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2565/2003
Dosar nr. 1125/2003
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 382 din 28 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Argeş s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpaţii C.V. şi L.G. din infracţiunea, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi respectiv în infracţiunea, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., conform art. 334 C. proc. pen.
A fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea, prevăzută de art. 183 C. pen., formulată de inculpatul C.V., precum şi cererea inculpatului L.G. privind încadrarea juridică a faptei în infracţiunea, prevăzută de art. 315 C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul C.V. la 20 ani închisoare în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 s-a revocat beneficiul graţierii pentru pedepsele de câte un an închisoare, pronunţate pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 97 alin. (1) şi (4) lit. a) şi c) şi art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996 comise la 3 ianuarie 1997 şi, respectiv, pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 97 alin. (1) şi (4) lit. a) şi c) şi art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996 comise la 5 ianuarie 1997, toate dispuse prin sentinţa penală nr. 454 din 9 iunie 1999 a Judecătoriei Găeşti, jud. Dâmboviţa, definitivă prin neapelare la 6 iulie 1999.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea celor patru pedepse de câte un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
S-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă de un an închisoare alături de pedeapsa de 2 ani închisoare, în total 21 ani închisoare ,în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 175 lit. i) C. pen., coroborat cu art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 6 ani.
În baza art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.G. la 19 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 175 lit. i) C. pen., coroborat cu art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 6 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul arestării preventive, de la 9 noiembrie 2001, la 28 noiembrie 2002.
S-a dispus restituirea către N.N., domiciliat în comuna Negraşi, a unei arme cu aer comprimat.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii, la plata către partea civilă B.C. domiciliată în comuna Mozăceni, jud. Argeş, la 155.000.000 lei despăgubiri civile (55.000.000 lei daune materiale şi 100.000.000 lei daune morale).
Au fost obligaţi în solidar, inculpaţii la plata unei prestaţii periodice de 400.000 lei lunar în favoarea părţii civile B.C., începând cu 9 noiembrie 2001 şi până la încetarea stării de nevoie, precum şi în favoarea minorei B.I.T., în cuantum de 800.000 lei lunar, începând cu 9 noiembrie 2001 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi la câte 750.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă B.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 8 noiembrie 2001, inculpaţii C.V. şi L.G., însoţiţi de martorul I.F. (toţi angajaţi ai S.A.N., jud. Argeş) au plecat cu o căruţă de la locul de muncă, în comuna Mozăceni, jud. Argeş, urmând ca martorul să îşi ia de la domiciliu îmbrăcăminte şi hrană.
Cu această ocazie, toţi au consumat băuturi alcoolice (1 litru ţuică, 1 litru vişinată şi câte o sticlă de bere).
În jurul orelor 17,00, cei trei s-au întors în comuna Negraşi, jud. Argeş, oprindu-se la barul O. pentru a mai bea o sticlă de bere.
În acest loc, l-au întâlnit pe B.I., căruia martorul I.F. i-a solicitat, cu titlu de împrumut, suma de 10.000 lei.
Urmare refuzului acestuia de a-i satisface cererea, între cei doi s-a declanşat un incident la care, apoi, au participat şi inculpaţii.
În cele din urmă, B.I. a părăsit localul, a urcat în căruţa sa şi s-a îndreptat spre comuna Negraşi.
Acelaşi lucru l-au făcut şi C.V., L.G. şi I.F., care, cu atelajul fermei, au plecat spre sediul acesteia, unde martorul a coborât. În continuare, cei doi inculpaţi au hotărât să-şi continue deplasarea spre locuinţa lui M.P. pentru a cumpăra un litru de ţuică.
Pe drum i-au întâlnit pe martorii M.V. şi M.F.S. care, la rândul lor, au fost transportaţi până în apropierea domiciliului lor, aflat în comuna Mozăceni, jud. Argeş.
Apoi, C.V. şi L.G. au plecat spre comuna Negraşi, dar, în imediata apropiere a podului „Fuscel”, situat la limita comunelor Mozăceni şi Negraşi, l-au întâlnit pe B.I. care intenţiona să se deplaseze spre locuinţa sa din satul Ziduri.
Inculpatul L.G. a sărit în căruţa condusă de B.I., lovindu-l cu pumnii şi cu picioarele, în ajutorul inculpatului intervenind C.V. care, cu patul unei puşti cu aer comprimat, pe care o avea în căruţă şi care aparţinea martorului N.N. (directorul S.A.N.), a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului şi a toracelui.
În tot acest timp, inculpatul L.G. a continuat să îl agreseze pe B.I., lovindu-l la întâmplare, în acelaşi mod, respectiv cu pumnii şi picioarele.
După circa 500 m faţă de locul unde a avut loc primul incident, C.V. şi L.G. l-au găsit pe B.I. căzut la pământ, împrejurare în care au continuat să îl lovească, după care l-au dezbrăcat, abandonându-l în starea limită în care se afla.
În continuare, cei doi inculpaţi au revenit la ferma agricolă, l-au informat pe martorul I.F. despre cele întâmplate şi, împreună, s-au întors la locul faptei, constatând decesul victimei.
Apoi, după ce şi martorul N.N. a aflat despre producerea evenimentului au fost sesizate organele de urmărire penală, ale căror constatări sunt descrise în cuprinsul procesului-verbal încheiat la 9 noiembrie 2001.
Raportul de constatare medico-legal nr. 277/B/2001 întocmit de S.M.L. Argeş a concluzionat că „moartea numitului B.I. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei, contuziei şi dilacerării cerebrale, care au survenit în urma unui T.C.C. acut forte, cu fractură de boltă şi bază craniană, prin lovire cu corp dur.
Între leziunile traumatice cranio-cerebrale şi deces există directă legătură de cauzalitate.
În drept, fapta inculpaţilor a fost încadrată în dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen.
Pentru inculpatul C.V. s-a făcut aplicaţia dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), referitoare la recidiva postexecutorie în raport de o condamnare a sa anterioară.
Împotriva sentinţei au declarat apel cei doi inculpaţi.
Inculpatul C.V. critică sentinţa pentru nelegalitate, în sensul că a fost în mod greşit condamnat, deoarece nu a acţionat cu intenţia de a ucide.
S-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
Inculpatul L.G. a criticat sentinţa pentru nelegalitate, în sensul că a fost condamnat pe nedrept, întrucât nu a lovit victima şi a solicitat achitarea.
Prin Decizia penală nr. 46 A din 18 februarie 2003, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V. şi L.G.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, făcând şi o încadrare juridică corectă a faptei săvârşită de aceştia.
Schimbarea încadrării juridice nu a fost primită, reţinându-se că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpaţii au acţionat împreună, au lovit victima în mod repetat, inclusiv în zone vitale ale corpului, astfel că inculpaţii chiar dacă nu au urmărit moartea victimei, au prevăzut rezultatul faptelor lor şi au acceptat posibilitatea producerii lui.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii L.G. şi C.V.
Inculpatul C.V. a criticat hotărârile sub aspectul greşitei condamnări, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., întrucât nu a urmărit să ucidă victima, deşi a lovit-o cu patul puştii şi în regiunea capului ci doar să-i aplice o corecţie, solicitând astfel schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 175 C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. În acest sens solicită a se restitui cauza la parchet în vederea completării urmăririi penale, respectiv efectuarea unei expertize medico-legale din care să rezulte dacă lovitura cu patul puştii aplicată de inculpat victimei, a fost mortală.
Inculpatul L.G. a criticat hotărârile sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei la care a fost condamnat, respectiv, el apreciind că fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât a lovit victima doar cu pumnii şi picioarele.
În subsidiar, ambii inculpaţii au solicitat o redozare a pedepselor, în sensul reducerii acestora.
Curtea examinând cauza în raport de motivele invocate, analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 17, 171 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, constată că recursurile sunt nefondate.
Instanţele au administrat toate probele utile unei juste soluţionări a cauzei în vederea aflării adevărului, iar soluţia adoptată este în concordanţă cu întreg probatoriul administrat.
Şi încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi este corectă.
Din probele dosarului rezultă că inculpaţii împreună, au hotărât şi apoi au lovit pe victimă cu pumnii, picioarele şi cu patul unei puşti cu aer comprimat în zone vitale ale corpului, după care tot împreună au dezbrăcat victima şi au lăsat-o în frig, noaptea în câmp, fără să-i acorde vreun ajutor.
Expertiza medico-legală a concluzionat că moartea numitului B.I. a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei, contuziei şi dilacerării cerebrale care au survenit în urma unui T.C.C. acut cu fractură de boltă şi bază craniană prin lovire cu corp dur.
Între leziunile traumatice cranio-cerebrale şi deces există legătură directă de cauzalitate.
Fapta inculpaţilor astfel cum a fost descrisă mai sus întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen.
Nu poate fi primită apărarea inculpatului C.V., în sensul că nu au acţionat cu intenţia de a ucide, de vreme ce din probe a rezultat (şi inculpaţii nu au contestat nici un moment situaţia de fapt reţinută în baza probelor administrate) că el a acţionat deliberat, revenind cu inculpatul L.G. pentru a-l bate pe B.I. cu scopul de a-i arăta „cine sunt ei”.
În plus, intensitatea loviturilor, multitudinea acestora, zonele lovite, respectiv cap, torace, abdomen, ferocitatea cu care a acţionat, deşi victima era în neputinţă de a se mai apăra, abandonarea acesteia în câmp, în plină noapte, sunt tot atâtea elemente care conduc la concluzia că inculpaţii au prevăzut rezultatul faptelor lor şi au acceptat posibilitatea producerii lui, chiar dacă nu au urmărit acest rezultat.
Pentru aceleaşi considerente nici apărarea inculpatului L.G. nu poate fi primită, el însoţindu-l pe inculpatul C.V. şi în timp ce acesta lovea victima, a lovit şi el „la întâmplare” în zona capului şi toracelui cu pumnii şi picioarele, şi tot împreună au dezbrăcat şi abandonat victima.
Situaţia reţinută de instanţe ca urmare a interpretării probelor administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului, declaraţii de martori, planşele fotografice, declaraţiile inculpaţilor se coroborează şi cu concluziile rapoartelor de constatare medico-legală care, cu privire la legătura directă de cauzalitate între leziuni şi deces nu lasă loc de dubii, loviturile fiind cu corp dur şi nu de corp dur.
Sub acest aspect, susţinerea inculpatului C.V. în sensul restituirii la parchet în vederea completării probatoriului cu o expertiză medico-legală, pentru a verifica posibilitatea producerii anumitor leziuni prin lovirea victimei de componentele metalice situate în partea din faţă a cadrului căruţei, nu este întemeiată, restituirea la parchet nefiind justificată nici în raport de dispoziţiile art. 333 C. proc. pen.
Cât priveşte pedepsele aplicate, acestea sunt corect individualizate în raport de criteriile generale reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin cuantum acestea având aptitudinea de a realiza scopul şi funcţiile prevăzute de legiuitor în sensul art. 52 C. pen.
Cum nici din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.G. şi C.V. împotriva deciziei penale nr. 46/ A din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 9 noiembrie 2001, la 29 mai 2003.
Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2564/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen,. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2566/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
