CSJ. Decizia nr. 2566/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2566/2003
Dosar nr. 5494/2002
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 170 din 5 septembrie 2002, Tribunalul Caraş – Severin a condamnat pe inculpatul B.G. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) pe o durată de 4 ani.
S-a dispus confiscarea corpului delict potrivit art. 118 lit. b) C. pen.
Potrivit art. 14 şi art. 346 C. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile G.S., suma de 35 milioane despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de înmormântare.
În sfârşit a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut de instanţa de fond că, în data de 24 noiembrie 2001, în jurul orei 11,30, la sălaşul inculpatului situat la cca. 10 km de localitatea Liubcova în amonte, au sosit victima G.I. şi martorii G.S.V. şi A.T., cu care în după amiaza zilei a consumat băuturi alcoolice în timp ce tăiau lemnele sale.
La un moment dat, martorii au plecat rămânând victima şi inculpatul care au continuat să consume băutură, după care a plecat şi victima.
După terminarea treburilor gospodăreşti, inculpatul s-a culcat în camera din partea dreaptă a sălaşului, lăsând aprinsă foarte slab lumina de la lampa cu petrol şi uşile descuiate.
În jurul orelor 22,30, inculpatul a auzit zgomote în cameră, trezindu-se. A văzut o persoană pe care iniţial nu a cunoscut-o, care după declaraţia sa i-a cerut bani, fiind lovit cu piciorul peste mână.
Inculpatul a recunoscut persoana ca fiind victima în cauză. Speriat, inculpatul s-a ridicat din pat a luat un cuţit şi a lovit victima în zona abdominală. După ce a căzut victima a fost lovită de inculpat cu o bâtă în zona capului. După ce victima a rămas nemişcată, inculpatul a plecat să anunţe organele de poliţie despre această faptă.
Cum nu a găsit pe nimeni a relatat fapta tatălui său precum şi numiţilor P.N. şi A.I. şi abia în jurul orei 10,30, a sesizat şi organele de poliţie.
Din raportul medico–legal, rezultă că vinovăţia victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio – respiratorii acute consecutive, hemoragiei interne masive cauzată de plaga înţepată - penetrantă abdominală cu lezarea arterei şi venei mezenterice superioară, care a putut fi produsă cu un cuţit.
S-a mai specificat că celelalte leziuni ar fi putut fi produse cu un corp dur, cu marginea ascuţită sau corpuri dure.
Partea civilă G.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 50 milioane lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul susţinând că s-a aflat în legitimă apărare, cerând achitarea sa.
Prin Decizia penală nr. 459/ A din 25 noiembrie 2002, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul inculpatului obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat şi cu menţinerea stării de arest.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs reiterând în principal apărarea făcută în apel, legitima apărare, cerând achitarea sa şi în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Analizând ansamblul probator administrat, se constată că instanţele au făcut o încadrare juridică corectă a faptei şi o justă individualizare a pedepsei aplicate.
Apărarea inculpatului, cum că s-ar fi aflat în legitimă apărare, nu poate fi primită pentru următoarele considerente.
Din desfăşurarea evenimentelor, rezultă că, inculpatul nu a comis fapta pentru a înlătura un atac injust, material direct şi imediat îndreptat împotriva sa, care să-i fi pus în pericol viaţa.
Aşa cum de altfel s-a stabilit cu ocazia reconstituirii faptei, inculpatul a recunoscut modul de săvârşire a faptei. Acesta a ripostat violent şi repetat cu cuţitul şi bâta, în mod nejustificat faţă de pericolul pe care-l prezenta victima.
Sub aspectul individualizării pedepsei se constată că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei, cât şi persoana inculpatului care este cu antecedente penale, astfel că, nu se justifică reducerea acesteia.
Pentru considerentele sus-arătate, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul inculpatului.
Se va computa din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive a inculpatului de la 26 noiembrie 2001, la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 459/ A din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 26 noiembrie 2001, la 29 mai 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2565/2003. Penal. Art.175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2567/2003. Penal → |
|---|
