CSJ. Decizia nr. 2568/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2568/2003
Dosar nr. 5473/2002
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 174 din 4 iulie 2002, Tribunalul Mehedinţi a condamnat pe inculpatul P.G. la un an închisoare, pentru infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 20.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.D., din care 10.000.000 lei reprezentând daune materiale, iar 10.000.000 lei daune morale, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la 25 iunie 2001, în urma unui conflict ivit între partea vătămată M.D. şi soţia inculpatului, P.F., acesta din urmă a lovit victima în mod repetat cu o furcă de fier în regiunea capului, provocându-i vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare, 30-35 zile de îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 498 din 11 noiembrie 2002, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, a desfiinţat sentinţa atacată numai cu privire la latura penală şi l-a condamnat pe inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus detenţia de la 4 iulie 2002, la zi.
Apelul părţii civile M.D., prin care solicita majorarea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanţă, a fost respins, ca nefondat.
În considerentele deciziei se arată că intenţia inculpatului de a ucide rezultă din materialitatea faptelor, acesta aplicând victimei două lovituri cu o furcă de fier (instrument apt de a ucide) în regiunea capului (zonă vitală) cu o intensitate deosebită, provocându-i un traumatism cranio-encefalic acut deschis cu plagă fronto-temporală dreapta, fractură de claviculă dreaptă şi fractură acromion.
S-a mai reţinut că inculpatul a acţionat sub imperiul unei tulburări provocate de actele de violenţă exercitate de partea vătămată asupra soţiei sale, P.F., situaţie în care în cauză sunt aplicabile şi prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
Împotriva menţionatei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen., susţinând că în mod greşit instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului starea de provocare, pedeapsa de 2 ani şi 6 luni fiind insuficientă pentru reeducarea acestuia, cât şi pentru realizarea prevenţiei generale.
Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele de casare invocate în recursul declarat de procuror, cât şi din oficiu, se constată că instanţa de apel a reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din acelaşi cod, fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesele verbale şi fotografiile judiciare întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, certificatul medico legal şi raportul de expertiză medico-legală, declaraţiile constante ale persoanei vătămate, declaraţiile martorilor M.C., B.P., I.M., C.G. şi P.F.) rezultă, fără dubiu, că la data de 25 iunie 2001, în urma unei altercaţii ce a avut loc între partea vătămată M.D. şi soţia inculpatului, în cadrul căreia aceasta din urmă a fost bruscată, strigând ajutor, inculpatul a intervenit, aplicând victimei două lovituri cu o furcă de fier în regiunea capului şi a treia lovitură la nivelul claviculei drepte, provocându-i leziuni care au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Intenţia inculpatului de a ucide, rezultă, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, din materialitatea faptelor, inculpatul acţionând asupra victimei cu o furcă de fier (instrument apt de a ucide), aplicând lovituri repetate şi cu intensitate mare asupra capului (zonă vitală).
Reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante a provocării este, de asemenea justificată, din probele administrate rezultând că prin comportamentul violent pe care l-a adoptat asupra soţiei, persoana vătămată a provocat inculpatului o puternică tulburare aşa cum cer dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Referitor la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea acesteia, instanţa de apel având în vedere atât gradul de pericol social al infracţiunii comise, limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială a Codului penal, circumstanţa atenuantă legală a scuzei provocării, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu posedă antecedente penale, este pensionar, iar în cursul procesului a manifestat sinceritate.
Întrucât, din actele dosarului nu rezultă nici existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada detenţiei de la 11 aprilie 2002, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 498 din 11 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul P.G.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 11 aprilie 2002, la 29 mai 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2567/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2569/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
