CSJ. Decizia nr. 2567/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2567/2003
Dosar nr. 2792/2002
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 212 din 15 martie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul M.G. la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 694/1999 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti şi a dispus ca acesta să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final urmând să execute 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În latura civilă, a obligat pe inculpat să plătească 40.000.000 lei despăgubiri civile părţii civile C.B.M. şi 12.436.320 lei, cu acelaşi titlu, părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon Bucureşti.
S-a reţinut că, în seara zilei de 5 august 2000, numitul B.B. a dat o petrecere în apartamentul părinţilor săi, unde au participat circa 10-12 persoane, printre care şi numiţii C.P.G., C.C., numitul „E.”, numita „L.” şi inculpatul M.G., cunoscut cu numele de „T.”
În jurul orei 100 noaptea, pentru că au rămas fără băutură, B.B. împreună cu C.G. şi o fată, au coborât în faţa blocului, fiind urmaţi la circa 7-8 minute de C.C., P.G., inculpatul M.G. şi încă 2 băieţi.
În faţa blocului, la unul din chioşcuri, se afla un grup format din partea vătămată C.B.M., B.M., D.C., V.M. şi B.D.
V.M., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a întrebat-o pe fata din grupul inculpatului ce caută la acea oră pe stradă, după care s-a iscat o altercaţie şi apoi componenţii celor două grupuri s-au luat la bătaie.
Inculpatul a fost lovit la picior cu o piatră aruncată de cineva din grupul advers. În acest timp partea vătămată C.B.M. s-a apropiat de cei care se îmbrânceau şi se loveau şi constatând că îl cunoaşte pe numitul B.B., a intenţionat să îi ceară acestuia să-i potolească pe cei din grupul său. În acel moment partea vătămată a fost lovită, pe la spate, o singură dată, în zona toracelui, cu un cuţit, de inculpatul M.G., după care cineva a strigat „l-a tăiat”, cei implicaţi în incident luând-o la fugă.
Inculpatul, împreună cu o parte dintre cei din grupul său, au semnalat unui echipaj de poliţie aflat în zonă faptul că a avut loc o altercaţie.
Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că partea vătămată C.B.M. a prezentat o leziune produsă prin lovire cu corp tăietor, pentru care necesită 25-30 zile îngrijiri medicale şi că leziunea i-a pus viaţa în primejdie.
Împotriva hotărârii primei instanţe inculpatul a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, reţinerea legitimei apărări şi, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 327 din 12 iunie 2002, a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, în raport de intensitatea loviturii, obiectul folosit şi zona lezată, ce se coroborează cu concluziile expertizei medico-legale, încadrarea juridică este corectă.
Totodată, în mod judicios prima instanţă a reţinut că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 44 C. pen., întrucât inculpatul nu a acţionat pentru a înlătura un atac material direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa.
Pe de altă parte, prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., aplicând o pedeapsă just individualizată, apreciind că inculpatul s-a aflat sub imperiul unei puternice emoţii, crezând în mod justificat că va fi agresat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei prin acordarea unei mai mari eficienţe dispoziţiilor art. 73 C. pen., invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
La individualizarea pedepsei, instanţele au avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii, împrejurările comiterii faptei, precum şi datele ce îl caracterizează pe inculpat, acesta fiind în vârstă de 21 ani, cunoscut cu antecedente penale, având o atitudine oscilantă pe timpul procesului penal, dar în final recunoscând fapta, regretând-o şi manifestându-şi acordul pentru despăgubirea părţii vătămate. În raport de împrejurările săvârşirii faptei, în sensul că inculpatul a fost lovit la picior cu o piatră şi a fost tras de tricou, care s-a rupt, s-a apreciat că nu se poate reţine legitima apărare, recunoscându-se în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă legală, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi constatându-se că acesta a acţionat sub imperiul unei puternice tulburări.
Aşadar, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., aşa încât, nu sunt motive care să justifice reducerea acesteia.
Ca atare, hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat.
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, de instanţă.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 5 decembrie 2000, la zi.
În baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care, onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 327 din 12 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 5 decembrie 2000, la 29 mai 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2566/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2568/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
