CSJ. Decizia nr. 2576/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2576/2003
Dosar nr. 1171/2003
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 224 din 16 octombrie 2002, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpatul B.I. la 6 luni închisoare pentru furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. e) şi g), C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen.
S-a dedus prevenţia inculpatului de la 15 februarie 2002, la 17 martie 2003.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat A.F. G. Giurgiu.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în dimineaţa zilei de 15 februarie 2002, inculpatul B.I. s-a deplasat la magazinul A.F. G. Giurgiu solicitând vânzătorului M.N. produse alimentare, în valoarea de 100.000 lei, pe datorie. Iniţial acesta a fost de acord aşezând pe tejghea produsele solicitate, însă ulterior făcând un calcul şi constatând că valoarea totală depăşea suma de mai sus, i-a cerut inculpatului să-i restituie o parte din ele.
În momentul în care inculpatul voia să părăsească localul, partea vătămată a încercat să-l oprească agăţându-şi buzunarul hainei de tejghea. În urma reclamaţiei depuse de partea vătămată la poliţie, produsele însuşite de inculpat au fost descoperite la domiciliul acestuia, fiind restituite proprietarului.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 754 din 26 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu solicită casarea sentinţei pronunţate de prima instanţă cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunea de furt, susţinând că ruperea buzunarului de la haina cu care era îmbrăcată partea vătămată constituie act de violenţă care ar impune că fapta comisă de inculpat să fie încadrată în prevederile art. 211 alin. (2) C. pen. şi nu în infracţiunea de furt.
Împotriva menţionatelor hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 17 şi 17 1 C. proc. pen., susţinând, că schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat nu este justificată, instanţele omiţând reaudierea martorilor care au dat declaraţii în faza de urmărire penală pentru clarificarea situaţiei de fapt.
Examinând hotărârile pronunţate în raport de motivele de casare invocate în recursul parchetului, cât şi din oficiu, se constată că cele două instanţe au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a) şi g) C. pen., fiind justificată.
Din probele administrate (declaraţiile constante ale părţii vătămate M.N., procesele-verbale de cercetare şi planşele fotografice întocmite cu ocazia cercetării locului faptei şi a percheziţiei domiciliare şi declaraţiilemartorilor A.M., B.S., B.V.F. şi M.F. audiaţi în cursul urmăririi penale, coroborate cu declaraţiile inculpatului) rezultă că în noaptea de 15 februarie 2002, inculpatul s-a deplasat la magazinul A.F. G. Giurgiu solicitând personalului de serviciu, respectiv vânzătorului M.N., să-i vândă, pe datorie unele produse alimentare. Iniţial acesta a fost de acord, aşezând pe tejghea produsele solicitate, însă ulterior, făcând un calcul şi constatând că valoarea totală depăşea suma de 100.000 lei acceptată de patronul magazinului, i-a cerut inculpatului să-i restituie o parte din ele. Cum acesta din urmă a refuzat, între cei doi s-a produs o altercaţie, în cadrul căreia partea vătămată şi-a agăţat buzunarul hainei de tejghea, inculpatul reuşind să părăsească localul cu bunurile sustrase.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracţiune de tâlhărie, furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţă sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Cum din actele dosarului rezultă că deposedarea şi imposedarea nu s-a făcut prin acte de violenţă aşa cum cer dispoziţiile textului de lege citat, fapta inculpatului de a lua de pe tejgheaua magazinului produsele alimentare fără acordul vânzătorului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. e) şi g) C. pen.
Împrejurarea că în încercarea de a-l reţine pe autor să nu părăsească magazinul, persoanei vătămate, respectiv vânzătorului i s-a rupt buzunarul hainei, nu poate justifica schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tâlhărie, acest lucru nefiind rezultatul direct al unui act de violenţă exercitată de către inculpat.
Nici cea de a doua critică adusă hotărârilor atacate, referitoare la reaudierea de către instanţă a tuturor persoanelor care au dat declaraţii în cursul urmăririi penale, nu pot fi primite, întrucât persoanele respective nu au fost indicate în rechizitoriu tocmai pentru faptul că nu au fost prezente la locul săvârşirii infracţiunii şi nu cunoşteau împrejurări esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 754 din 26 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul B.I.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2575/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2577/2003. Penal → |
|---|
