CSJ. Decizia nr. 257/2003. Penal. Stramutare. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 257/2003
Dosar nr. 5287/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 481 din 27 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul I.Ş. a fost condamnat la două pedepse de câte 5 ani închisoare şi una de 5 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de tâlhărie în concurs real, în formă agravată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
În temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepselor.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C.pen.
S-a dedus prevenţia de la 12 august 2001 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului.
S-a aplicat măsura de siguranţă prevăzută de art. 116 C. pen., pe trei ani şi a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
1. La data de 12 august 2001, în jurul orelor 1200, în timp ce partea vătămată D.C. se afla în staţia R.A.T.B. G., lângă Parcul I.O.R., un individ brunet, cu părul creţ, de aproximativ 25-28 ani, şi anume inculpatul I.Şt., a lovit-o cu pumnul în faţă, după care i-a smuls geanta în care avea un abonament R.A.T.B., precum şi o legătură cu două chei cu breloc Mickey Mause şi cartela roşie de interfon, valorile prejudiciului fiind de aproximativ 500.000 lei.
Din probe rezultă că inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un local din incinta parcului, timp în care s-a hotărât să jefuiască pentru a mai face rost de bani.
În jurul orelor 1200 a ieşit din parc în zona staţiei R.A.T.B. de troleibuz, văzând-o pe victima D.C. apropiindu-se, a lovit-o cu pumnul în figură, i-a smuls geanta şi a fugit, geanta şi abonamentul le-a aruncat, păstrând asupra sa cheile cu breloc şi cartela interfon.
În momentul imobilizării şi predării la Secţia 12 Poliţie, asupra inculpatului a fost găsit un breloc cu chei.
La data de 16 august 2001, partea vătămată l-a recunoscut cu uşurinţă din grup pe inculpat, acesta având aceleaşi semnalmente şi îmbrăcămintea descrisă în plângerea depusă.
Cheile au fost restituite părţii vătămate pe bază de dovadă, aceasta constituindu-se parte civilă, cu suma de 500.000 lei (contravaloarea poşetei, abonament).
Deşi a prezentat vizibil leziuni, partea vătămată a fost la I.M.L. pentru obţinerea certificatului medico-legal, dar nu a avut bani pentru plata expertizei, neputând să obţină actul.
2. După comiterea primei fapte, inculpatul s-a deplasat în curtea Şcolii generale nr. 199, cu intenţia de a mai sustrage bunuri.
În jurul orelor 1230, inculpatul a văzut-o pe partea vătămată B.S. care traversa curtea şcolii, având o sacoşă în mână. Acesta a acostat-o şi i-a cerut bani, victima s-a speriat şi a fugit, iar inculpatul a urmărit-o, a lovit-o şi i-a luat din mână sacoşa, sustrăgându-i din ea suma de 38.000 lei. I-a restituit la rugămintea părţii vătămate, legătura cu cheile casei. La data de 12 august 2001 şi partea vătămată B.S. l-a recunoscut cu uşurinţă din grup pe inculpat, acesta având exact semnalmentele şi îmbrăcămintea descrisă în plângerea depusă.
Din banii găsiţi asupra inculpatului, partea vătămată B.S. a fost despăgubită cu suma de 28.000 lei, astfel încât nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Întrucât B.S. nu a avut bani pentru achitarea contravalorii expertizei, nu s-a putut obţine certificatul medical de la I M L.
3. După comiterea celor două fapte, inculpatul I.Şt. a revenit în Parcul I.O.R., aferent B. dului Constantin Brâncuşi.
În jurul orelor 1315 a văzut-o pe partea vătămată I.M., care mergea pe trotuarul de vis-a-vis, putând un lănţişor din aur la gât.
Inculpatul a traversat bulevardul, a mers în spatele părţii vătămate, i-a smuls lănţişorul de la gât şi a fugit, încercând să dispară printre blocuri.
Imediat după smulgere, victima a început să strige după ajutor şi a fugit urmărindu-l pe inculpat.
La scurt timp a fost prins şi imobilizat de cetăţeni care l-au şi bătut, în cele din urmă, fiind predat poliţiei de martorii oculari N.D. şi C.A.
Asupra lui a fost găsit lănţişorul sustras, acesta fiindu-i restituit părţii vătămate.
În ceea ce priveşte prima faptă, se constată că, declaraţia părţii vătămate D.C. se coroborează cu procesul-verbal de recunoaştere din grup şi cu declaraţia martorilor asistenţi G.C.M. şi P.C.M.
De asemenea, cea de a doua faptă descrisă la punctul 2 se constată că a fost săvârşită de inculpatul I.Şt., fiind dovedită cu declaraţia părţii vătămate B.S., care se coroborează cu procesul-verbal de recunoaştere din grup şi cu declaraţiile martorilor B.D. şi N.V.
În fine, fapta de la punctul 3 a fost recunoscută de inculpatul I.Şt., declaraţie care se coroborează cu cea a părţii vătămate I. şi cu declaraţiile martorilor N.D. şi C.A.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul I.Şt.
În apelul său, parchetul a solicitat majorarea pedepsei, iar inculpatul achitarea pentru primele fapte reţinute în sarcina sa.
Prin Decizia penală nr. 597/A din 19 septembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a apreciat fondat apelul declarat de parchet, admiţându-l şi respingându-l pe cel al inculpatului.
Astfel, prin Decizia pronunţată, instanţa de apel a majorat pedepsele pentru cele trei infracţiuni de tâlhărie săvârşite de inculpat, stabilindu-le la câte 8 ani închisoare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C.pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a fost dedusă prevenţia.
S-a motivat de instanţa de control judiciar, în sensul că, în raport de perseverenţa infracţională a inculpatului, pedeapsa aplicată de prima instanţă orientată către minimul special prevăzut de lege nu este în măsură să îndeplinească scopul preventiv-sancţionator conform art. 52 C.pen., impunându-se astfel majorarea acesteia.
Referitor la criticile aduse sentinţei de către inculpat, curtea a reţinut că faptele contestate au fost dovedite cu probatoriul administrat la dosarul cauzei, susţinerea inculpatului fiind singulară şi fără să poată fi coroborată cu alte mijloace de probă, motiv pentru care, apelul acestuia a fost respins ca atare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul I.Şt. care, prin apărătorul său a criticat hotărârea atacată pentru motivul de casare cuprins la punctul 14 al art. 3859 C. proc. pen., solicitând, în esenţă, reducerea pedepsei.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de critica formulată şi prevederile legale, Curtea Supremă, constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, majorarea pedepsei dispusă de aceasta impunându-se în raport de perseverenţa infracţională a inculpatului, gravitatea faptelor săvârşite şi numărul relativ mare de infracţiuni într-un interval de timp scurt, tâlhărirea a trei părţi vătămate în locuri publice diferite, în aproximativ o oră, provocându-le acestora leziuni corporale, dar şi de atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, situaţie în care, recursul declarat de acesta urmează a fi respins ca atare, pedeapsa stabilită de instanţa de apel fiind corect individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În concluzie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secţia penală, a Curţii Supreme de Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.Şt. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă, reducerea şi perioada executată în arest preventiv de la 12 august 2001 la 21 ianuarie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.Şt., împotriva deciziei penale nr. 597/A din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 12 august 2001 la 21 ianuarie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2569/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2572/2003. Penal → |
|---|
