CSJ. Decizia nr. 2572/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2572/2003
Dosar nr. 2649/2002
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17/ F din 11 februarie 2002, Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia penală, a condamnat pe inculpaţii:
1. I.P. la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen., la 6 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen. şi la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), e), g) şi i), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen, a contopit pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 610 din 3 aprilie 2000 a Judecătoriei Bistriţa şi a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, urmând ca acesta să execute în final, pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. H.L.A. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., la 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 şi urm. C. pen., şi la 2 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a contopit pedepsele stabilite şi a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A constatat că prejudiciul produs a fost recuperat prin restituire.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a echivalentului în bani a sumelor de câte 480.000 lei.
S-a reţinut că, în baza unei înţelegeri prealabile, cei doi inculpaţi, au sustras, prin violenţă, după cum urmează:
1. La data de 24 octombrie 2000, în jurul orei 17,00, postaţi pe strada Petre Ispirescu, inculpatul I.P. a sustras de la partea vătămată P.A., un lănţişor din aur cu medalion, pe care aceasta îl avea la gât.
2. La data de 25 octombrie 2000, fiind pe strada 1 Decembrie, inculpatul a sustras de la gâtul victimei D.I. un lănţişor din aur.
3. La data de 28 octombrie 2000, inculpaţii s-au deplasat cu acelaşi scop pe Aleea Basmului, colţ cu Petre Ispirescu şi, procedând în mod identic, inculpatul I.P. a încercat să sustragă lănţişorul de la gâtul părţii vătămate H.D. Aceasta apărându-se, inculpaţii nu au reuşit să sustragă decât o parte, ruptă din lănţişor.
4. În aceeaşi zi, în jurul orelor 20,00, aflaţi în acelaşi scop la intersecţia străzii Florilor şi strada Mesteacănului, inculpata H.L.A. a sustras de la gâtul părţii vătămate R.I.R., două lănţişoare.
5. La data de 8 noiembrie 2000, postaţi pe str. Andrei Mureşanu, aproape de intersecţia cu str. Năsăudului, inculpata H.L.A. a smuls de la gâtul părţii vătămate H.E.M. un lănţişor de la gât. Inculpata a fost prinsă de cetăţenii aflaţi în zonă şi condusă la sediul poliţiei, unde s-a găsit lănţişorul sustras, care a fost restituit părţii vătămate. Inculpatul I.P. a reuşit să fugă.
De fiecare dată, cei doi inculpaţi, potrivit înţelegerii prealabile, fugeau în direcţii diferite, după care se întâlneau, valorificau bunurile astfel sustrase şi foloseau banii împreună.
6. În noaptea de 7 octombrie 2000, inculpaţii I.P. şi H.L.A., împreună cu numitul G.E.L., cu care se cunoşteau, au sustras bunuri dintr-un chioşc aparţinând SC C. prin spargerea unui geam.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a ţinut cont de numărul actelor de autorat şi complicitate săvârşite de fiecare, de urmările produse, precum şi de comportarea sinceră a inculpaţilor în timpul procesului. S-a mai ţinut cont că inculpatul I.P. a săvârşit infracţiunile menţionate în cursul termenului de încercare a suspendării condiţionate a executării unei pedepse de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată în timpul minorităţii, precum şi de împrejurarea că inculpata era minoră la data săvârşirii faptelor şi că aceasta prezintă tulburări de comportament.
Împotriva hotărârii primei instanţe, ambii inculpaţii au declarat apel şi întrucât au dat dovadă de sinceritate, au solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducere pedepselor sub minimul prevăzut de normele incriminatoare.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală, prin Decizia nr. 133 din 16 mai 2002, a respins, apelurile declarate de inculpaţi, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, inculpatul major a antrenat la săvârşirea infracţiunilor şi pe inculpata minoră şi împreună, au dat dovadă de un potenţial infracţional substanţial, săvârşind mai multe acte de tâlhărie, aspecte care duc la concluzia că pedepsele aplicate acestora au fost just individualizate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpata H.L.A. a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Instanţele, pe baza probelor administrate în cauză au stabilit corect situaţia de fapt şi au dat încadrarea juridică corespunzătoare faptelor comise.
Pentru a aplica inculpatei pedeapsa cu închisoare în cuantumul arătat, orientat spre minimul prevăzut de norma incriminatoare, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în special pericolul social caracterizat de săvârşirea infracţiunilor în grup, în baza unei înţelegeri prealabile şi în loc public, precum şi persoana infractoarei, arestată în altă cauză.
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată alte motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu de instanţă.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpată, ca nefondat.
Se va constata că inculpata este arestată în altă cauză. Iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata H.L.A. împotriva deciziei penale nr. 133 din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Constată că inculpata este arestată în altă cauză.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 257/2003. Penal. Stramutare. Strămutare | CSJ. Decizia nr. 2574/2003. Penal. Art.208, 209, 276 alin.1... → |
|---|
