CSJ. Decizia nr. 2578/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2578/2003
Dosar nr. 225/2003
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 97 din 25 aprilie 2002, Judecătoria Lehliu Gară a condamnat pe inculpatul I.F. la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), cu referire la art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În latura civilă a obligat pe inculpat să plătească 25.000.000 lei despăgubiri civile părţii civile M.V., 21.507.200 lei cu titlu de pretenţii civile, plus dobânda legală până la stingerea debitului, părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon Bucureşti şi 4.544.684 lei cu titlu de pretenţii părţii civile Spitalul Titan Bucureşti.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat bunul mobil (par) ce a servit la săvârşirea infracţiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 11 octombrie 2000, inculpatul I.F. şi partea vătămată M.V., s-au aflat la un bar din localitatea V.P. şi au consumat băuturi alcoolice.
Pe fondul consumului de alcool, cei doi s-au luat la ceartă cu privire la nişte coceni ce au fost transportaţi de către partea vătămată la locuinţa lui G.N.
Datorită intervenţiei martorilor prezenţi, cei doi au încetat conflictul şi au plecat spre domiciliile lor.
Pe drum însă, partea vătămată, mergând în viteză cu atelajul hipo, a încercat să îl lovească pe inculpat, dar nu a reuşit.
În aceste împrejurări, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată şi ajungând-o, acasă, în dreptul porţii locuinţei acesteia, a lovit-o cu un par, de mai multe ori, în zona capului, producându-i leziuni grave.
Inculpatul a încetat agresiunea la intervenţia martorului M.S., care a anunţat-o pe soţia părţii vătămate şi, împreună, au ridicat pe partea vătămată, şi i-au acordat primele îngrijiri medicale.
A doua zi, partea vătămată a fost internată în Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon, unde a stat până la data de 31 octombrie 2000.
Pentru leziunile suferite, părţii vătămate i-au fost necesare pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale, aceasta rămânând şi cu infirmitate fizică permanentă.
Împotriva acestei hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen.
S-a susţinut că, reţinându-se în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. (1), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în loc de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 C. pen., faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică.
Pe de altă parte, hotărârea este contrară legii prin reţinerea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, competent să efectueze în cauză urmărirea penală.
Recursul în anulare este fondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul I.F., în urma atitudinii provocatoare a părţii vătămate M.V., a lovit-o cu un corp contondent în zona capului, cu mare intensitate, cauzându-i acesteia traiect dublu de fractură la nivelul calotei frontal şi parietal stâng, contuzie cerebrală occipitală dreaptă şi atrofie corticală, ce au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale, producându-i totodată şi infirmitate fizică permanentă, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal din 1 noiembrie 2000 şi raportul de expertiză medico-legală din 30 ianuarie 2001.
La comiterea faptei inculpatul a folosit un instrument vulnerant apt de a suprima viaţa victimei, căreia i-a aplicat lovituri într-o zonă vitală, cu mare intensitate.
Ca atare, activitatea infracţională a fost săvârşită cu intenţie indirectă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, rezultatul letal neproducându-se doar ca urmare a intervenţiei martorului M.S., agresiunea încetând din acest motiv.
În consecinţă, în raport de faptul că lovirea a avut loc cu un corp vulnerant, apt să producă moartea, cu intensitate, într-o regiune vitală a corpului, împrejurări ce impuneau concluzia că inculpatul a comis agresiunea cu intenţia de a ucide victima, iar nu de a-i cauza o vătămare corporală, în mod greşit prima instanţă nu a făcut aplicaţia art. 334 C. proc. pen., schimbând încadrarea juridică în dispoziţiile art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Instanţa de fond a greşit şi atunci când, reţinând săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 182 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei încălcând dispoziţiile art. 81 alin. (3) C. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi văzând dispoziţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., în baza art. 4141 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. c) din acelaşi cod, Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza Tribunalului Călăraşi, pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 97 din 25 aprilie 2002 a Judecătoriei Lehliu Gară, privind pe inculpatul I.F.
Casează hotărârea sus-menţionată şi trimite cauza Tribunalului Călăraşi, pentru rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2577/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2579/2003. Penal → |
|---|
