CSJ. Decizia nr. 2579/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2579/2003
Dosar nr. 4004/2002
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 505 din 7 martie 2001, Judecătoria Braşov a condamnat pe inculpatul G.N.C. la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi a art. 76 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod.
S-a reţinut că, la data de 20 iunie 1998, inculpatul a aplicat tatălui său, G.I., mai multe lovituri cu un ciocan în cap, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale, precum şi pierderea de substanţă osoasă din calota craniană, ceea ce, potrivit raportului de constatare medico-legală, constituie infirmitate cu caracter permanent.
Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov au respins apelul şi recursul declarat de inculpat, prin deciziile penale nr. 635/ A din 15 octombrie 2001 şi respectiv 35/ R din 22 ianuarie 2002.
Împotriva menţionatelor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pect.7 C. proc. pen., susţinând că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi a art. 76 alin. (1) lit. d), în loc de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următorii din acelaşi cod.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., omorul săvârşit asupra soţului sau unei rude apropiate se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, iar potrivit alin. (2), tentative se pedepseşte.
În cazul infracţiunii de omor, făptuitorul acţionează cu intenţie, directă sau indirectă, intenţia de a ucide rezultă în general din datele exterioare ale faptei comise, respectiv din modul în care a fost săvârşită (instrumentul vulnerant folosit, zona anatomică vitală, numărul şi intensitatea loviturilor), împrejurările în care a fost comisă, motivul care l-a determinat pe făptuitor şi scopul pe care acesta şi-a propus să-l atingă.
Din probele dosarului rezultă că inculpatul minor la data săvârşirii faptei, locuieşte împreună cu mama sa şi concubinul acesteia. Tatăl făptuitorului, partea vătămată G.I., este căsătorit, având însă 8 copii, printre care şi G.V.
În ziua de 20 iunie 1998, între inculpatul G.N.C. şi G.V. a avut loc o altercaţie în cadrul căreia cel din urmă l-a lovit pe inculpat cu o piatră, provocându-i o contuzie cerebrală minoră, vindecabilă în 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Întrucât la locul săvârşirii faptei a venit imediat şi partea vătămată, inculpatul, crezând că are intenţii violente faţă de el, l-a lovit cu pumnul în zona feţei, iar când aceasta a încercat să se ridice, i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului cu un ciocan. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit o fractură cominutivă cu înfundarea proiectată în vertex paramedian stânga, cu lipsă de substanţă osoasă din calota craniană (ce a necesitat intervenţie chirurgicală), ce constituie o infirmitate cu caracter permanent.
Inculpatul a recunoscut că a acţionat asupra părţii vătămate în modalitatea descrisă, fapta fiind percepută şi de martorii G.V., G.A., G.C., C.S. şi B.V.M.
Stabilindu-se, că inculpatul a acţionat cu violenţă, lovind victima cu intensitate, de mai multe ori cu ciocanul (obiect apt să provoace consecinţe letale) într-o zonă vitală, este evident că a prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Relevantă sub aspect subiectiv este şi atitudinea inculpatului pe parcursul derulării faptei; deşi în urma primei lovituri aplicate cu pumnul victima a căzut, inculpatul a continuat agresiunea, folosind de această dată un obiect vulnerant mult mai periculos. O asemenea poziţie denotă că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului socialmente periculos şi a putut anticipa consecinţele ulterioare ale acţiunii sale. Cu toate acestea, a manifestat indiferenţă faţă de eventualitatea producerii lui, acceptând riscul suprimării vieţii părţii vătămate.
În atare situaţie, încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., este greşită, chiar dacă în actul medico-legal se menţionează că leziunile nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, căci relevante pentru corecta calificare juridică sunt celelalte criterii menţionate anterior.
Aşadar, constatând că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., urmează ca recursul în anulare să fie admis, a se casa hotărârile atacate şi a se trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Braşov.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 505 din 7 martie 2001 a Judecătoriei Braşov, deciziei penale nr. 635/ A din 15 octombrie 2001 a Tribunalului Braşov şi deciziei penale Nr. 35/ R din 22 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul G.N.C.
Casează hotărârile sus-menţionate şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Braşov.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2578/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 259/2003. Penal → |
|---|
