CSJ. Decizia nr. 259/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 259/2003
Dosar nr. 4363/2000
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 175 pronunţată la 19 iunie 2002, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul B.G., pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare.
Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 961 din 21 iunie 1995 a Judecătoriei Vaslui, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată, pedeapsa rezultantă devenind 13 ani închisoare.
S-au aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la data arestării, 15 februarie 2002 la zi.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul şi victima B.R., soţia sa, locuiau împreună şi erau cunoscuţi ca fiind consumatori de băuturi alcoolice şi scandalagii.
Pe fondul stării de beţie, în seara zilei de 28 septembrie 1997, după ce au consumat pe rând băuturi alcoolice la bodega din sat, enervat că a ajuns înaintea victimei, la venirea acesteia a început să o bată.
Din raportul medico-legal rezultă, că asupra victimei au fost exercitate într-un interval de timp, numeroase acte de violenţă, de mare intensitate, aplicate cu obiecte contondente. Acestea cumulate cu cele rezultate din cădere au cauzat moartea victimei.
Inculpatul nu a recunoscut fapta dar vinovăţia sa a fost stabilită cu alte mijloace de probă şi anume: declaraţiile martorilor H.D., B.I., M.M., I.M. şi H.A., proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto, raportul de constatare medico-legal de autopsie, avizat de comisia superioară medico-legală, fişa de cazier a inculpatului.
S-a precizat că inculpatul a recunoscut agresarea soţiei şi chiar întrebat de obiectele contondente, dar a pretins că decesul a survenit din cădere şi lovire.
Raportul de expertiză medico-legală, însă a exclus producerea leziunilor fatale doar din cădere, şi a menţionat gradul ridicat al alcoolemiei victimei, aceasta având doar 0,5 gr %, ceea ce denotă că însăşi căderea a fost provocată.
Instanţa de fond a încadrat situaţie expusă în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, reţinând întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 270 din 24 septembrie 2002 a admis recursul inculpatului reducând pedeapsa la doar 8 ani, pedeapsa de executat prin menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei, 9 ani închisoare.
S-a dedus prevenţia la zi.
Pentru a reduce pedeapsa, instanţa a avut în vedere că în săvârşirea infracţiunii şi victima a avut o contribuţie prin crearea stării conflictuale pe fondul consumului de alcool al ambilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs criticând-o pentru condamnarea sa pe fondul unei grave erori de fapt (art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.), întrucât nu este vinovat.
A solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Curtea analizând hotărârile în raport de critica formulată şi de probele administrate, constată că recursul este nefondat.
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, Curtea însuşindu-şi motivarea acestora.
Având în vedere că s-adovedit aplicarea de violenţe soţiei, existând legătură cauzală între acestea şi deces, nedovedindu-se apărarea inculpatului în sensul că altcineva ar fi lovit-o pe victimă şi căderea s-ar fi produs doar pe fondul consumului de alcool, critica apare nefondată.
Faţă de aceste considerente se impune respingerea recursului ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi menţinerea hotărârii care este legală şi temeinică.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi.
Recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat (art. 191 şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G., împotriva deciziei penale nr. 270 din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 15 februarie 2002 la 21 ianuarie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2579/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2594/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
