CSJ. Decizia nr. 2596/2003. Penal. Art.206 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2596/2003
Dosar nr. 4655/2002
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1297 din 28 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, a fost achitat inculpatul A.R.D., pentru infracţiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Totodată, în temeiul art. 14 şi art. 346 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 998 şi art. 999 C. civ., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de părţile civile O.V. şi O.I. pentru obligarea inculpatului A.R.D. la despăgubiri civile.
Prin aceiaşi sentinţă a fost achitat şi inculpatul H.R. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La datele de 8 august 1997, 10 august 1997 şi 24 octombrie 1997, în cadrul emisiunii de ştiri O., difuzată pe postul de televiziune A. 1, s-au făcut referiri, de către prezentatorul emisiunii, inculpatul H.R. şi de către alte persoane ale căror declaraţii au fost redate pe parcursul emisiunii, la unele acţiuni ale părţilor vătămate.
Astfel, în emisiunea difuzată la 10 august 1997, comentatorul H.R. a afirmat despre partea vătămată O.I. că „are o situaţie financiară mai mult decât prosperă, din venitul său salariu de cadru militar reuşind să-şi construiască o vilă în Eforie Sud, două palate imense în Piatra Neamţ, cumpărând şi un bloc întreg în aceeaşi localitate”. Se afirma în continuare că partea vătămată O.I. „nus-a mulţumit cu această imensă zestre imobiliară, ci a cumpărat cel mai nou complex comercial din Piatra Neamţ, cu o suprafaţă de 4.000 mp, cu numai 42 milioane de lei” şi că mulţi dintre ofiţerii aflaţi în subordinea părţii vătămate O.I. spun că „este conducătorul din umbră al mafiei locale”.
Referitor la emisiunea difuzată la data de 24 octombrie 1997, s-a reţinut că inculpatul H.R. a afirmat că „ilegalităţile şefului U.M. 0215 Neamţ, lt. col. O.I. se produc sub aripa ocrotitoare a autorităţilor de la Bucureşti, acesta fiind protagonistul unui scandal în care se întâlnesc de toate: hărţuire sexuală, fraudă, şantaj şi trafic de influenţă”.
Instanţa de fond a reţinut că toate celelalte comentarii şi declaraţii cuprinse în emisiunile O. aparţin altor persoane decât cei doi inculpaţi şi, de asemenea, că în nici una din respectivele emisiuni nu se face vreo referire la activitatea părţii vătămate O.V.
Analizând fapta imputată inculpatului A.R.D. (redactorul emisiunilor respective), instanţa de fond a constatat că fapta reţinută în sarcina acestuia nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de calomnie.
Sub aspectul atitudinii subiective a inculpatului A.R.D., prima instanţă a constatat că acesta nu a avut intenţia de a calomnia părţile vătămate, ci de a informa opinia publică cu privire la aspectele importante şi grave ale societăţii româneşti, în speţă învinuirile de corupţie, şantaj, fraudă, aduse unei persoane cu o funcţie importantă într-o unitate a Serviciului de Informaţii al Ministerului de Interne.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că în aprecierea elementelor constitutive ale infracţiunii de calomnie, trebuie să se facă şi o analiză a conţinutului libertăţii de exprimare prin presă.
Sub acest aspect, instanţa de fond a evidenţiat că libertatea de exprimare ca drept fundamental acoperă nu numai informaţiile sau ideile primite favorabil sau cele care sunt considerate inofensive, dar şi pe acelea care ofensează, şochează sau deranjează, iar, între informaţiile de interes public la care cetăţenii au dreptul, sunt şi cele care privesc activitatea şi comportarea unor persoane cu importante funcţii în organele de stat. Aceste informaţii, se arată în motivarea sentinţei, trebuie să aibă un suport faptic real, iar specificul activităţii de presă impune a fi admisă şi recurgerea la o anumită doză de exagerare în prezentarea mesajului informaţional, motiv pentru care s-a concluzionat că, astfel manifestată, libertatea de exprimare prin presă nu poate fi de natură a atrage răspunderea penală reglementată de art. 206 C. pen. şi că sub raport subiectiv inculpatul A.R.D. nu a acţionat cu intenţia de a aduce atingere demnităţii părţii vătămate.
Tribunalul Bucureşti, secţia I, prin Decizia penală nr. 1988/ R din 20 noiembrie 2001 (cu opinia separată), a admis recursurile formulate de părţile vătămate O.I. şi O.V., a casat în parte sentinţa atacată şi în baza art. 206 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.R.D. la o pedeapsă de 10.000.000 lei amendă penală şi l-a obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Postul TV A. 1 la plata sumei de câte 10.000.000 lei daune civile pentru fiecare parte vătămată.
Totodată, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H.R., pentru infracţiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., la pedeapsa părţilor civilmente (înlăturându-se dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut că materialul incriminat a fost realizat de inculpatul A.R.D. (inculpatul H.R. şi-a îndeplinit doar obligaţia de prezentare), având ca sursă de informaţii un interviu al expertului D.U., expert care în Monitorul de Neamţ, a acuzat postul de televiziune de dezinformare şi căruia nu i s-a transmis dezminţirea necesară.
S-a mai reţinut că inculpatul, ziarist, avea obligaţia să verifice din mai multe surse, informaţiile ce aveau să fie date pe post, de a lua legătura şi cu persoanele vizate în material în scopul prezentării unor informaţii corecte.
Aceste obligaţii nu au fost respectate de inculpat, informaţiile prezentate opiniei publice nu numai că nu au fost verificate de ziarist (cel puţin prin 3 surse), dar s-a omis să fie analizat raportul Corpului de Control al Ministerului de Interne.
S-a mai reţinut că prin modalitatea de prelucrare a materialului s-a urmărit producerea de efecte, cercetare, verificări, iar prin modalitatea de prezentare, afirmaţiile au avut un caracter calomniator.
Împotriva acestei din urmă hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen., învederând că instanţa de recurs a comis o gravă eroare de fapt atunci când, printr-o greşită interpretare a probelor administrate în cauză, a decis condamnarea inculpatului A.R.D., solicitând menţinerea sentinţei primei instanţe.
Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 206 alin. (1) C. pen., afirmarea ori interpretarea în public a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public, constituie infracţiunea de calomnie.
Pentru existenţa infracţiunii de calomnie este necesar ca activitatea care formează elementul material al infracţiunii să fi fost săvârşită cu vinovăţie, respectiv cu intenţie directă sau intenţie indirectă.
Se cere deci pentru realizarea laturii subiective a infracţiunii ca făptuitorul să fi voit să facă în public afirmarea sau imputarea unei fapte determinate privitoare la părţile vătămate, să-şi fi dat seama că acţiunea sa este de natură să producă acele consecinţe enumerate din art. 206 C. pen.
Nu poate fi vorba de intenţie atunci când informaţiile făcute la adresa persoanelor vătămate sunt numai o reproducere a unor afirmaţii aparţinând altor persoane.
În cauza de faţă, rezultă că materialul întocmit de inculpat, şi prezentat pe postul TV A. 1, reprezintă o prelucrare ziaristică a unor afirmaţii, în mare parte identice, aparţinând expertului D.U.
Pe de altă parte, este de precizat că inculpatul A.R.D. a fost acreditat de către postul de televiziune A. 1, Departamentul de Ştiri, în scopul participării la şedinţele Comisiei de Apărare din cadrul Senatului României, când a întocmit materialul incriminat, iar după finalizarea textului propus spre difuzare l-a prezentat conform atribuţiilor sale, în prealabil, şefilor ierarhici în vederea verificării acurateţii materialului.
Din cele prezentate rezultă că inculpatul, subordonat al editorului, condamnat, prin întocmirea reportajului difuzat în cadrul emisiunilor de ştiri, nu a avut în vedere atingerea demnităţii părţilor vătămate, ci şi-a exercitat dreptul de a informa opinia publică despre unele probleme de interes general, aflate şi în atenţia organelor de stat abilitate.
Faţă de această situaţie, faptei imputate inculpatului îi lipseşte unul din elementele constitutive şi anume vinovăţia, lipsei relei credinţe a inculpatului este demonstrată şi de faptul că nu inculpatului îi aparţin mijloacele şi care s-ar fi materializat infracţiunea de calomnie, ci persoanelor ce apar în reportajul realizat de acesta.
În raport de considerentele expuse, Curtea constată că Decizia formulată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu amendă penală, este nelegală, ea contravenind jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cazul L. contra Austriei. Condamnarea penală a unui jurnalist pentru defăimarea Cancelarului federal), motiv pentru care recursul în anulare va fi admis şi se va casa Decizia penală atacată cu privire la condamnarea inculpatului A.R.D., pentru infracţiunea de calomnie în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, Curtea constată că daunele morale acordate sunt justificate, inculpatul fiind responsabil, alături de partea responsabilă civilmente, pentru prejudiciul moral încercat de părţile vătămate.
Faptul că inculpatul nu a verificat din mai multe surse de informaţii aspectele care au fost date pe post şi nu a contactat părţile vătămate pentru a afla şi punctul lor de vedere asupra aspectelor incriminate o încălcare a deontologiei profesionale şi constituie o atingere a demnităţii omului, în sensul art. 54 din Constituţie şi art. 10 alin. (1) pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţii lor fundamentale, motiv pentru care daunele morale acordate prin Decizia penală recurată, chiar simbolice, aşa cum au fost stabilite, vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei penale nr. 1989/ R din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la condamnarea inculpatului A.R.D.
Conform art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul A.R.D., pentru infracţiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate, inclusiv cele referitoare la obligaţia inculpatului A.R.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente Postul TV A. 1, la plata daunelor morale către părţile vătămate O.V. şi O.I.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2595/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2599/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
