CSJ. Decizia nr. 2594/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2594/2003
Dosar nr. 337/2003
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 78 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Călăraşi, au fost condamnaţi inculpaţii:
- D.F., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) şi g), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); un an închisoare, în baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmând a executa, în final, 6 ani închisoare.
- P.M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) şi g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi în baza art. 39 C. pen., a revocat restul rămas neexecutat, de 387 zile închisoare, dintr-o pedeapsă anterioară, urmând ca inculpatul să execute, în final, 4 ani închisoare;
- V.D., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) şi g), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- B.G., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) şi g) C. pen.; 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmând a executa, în final, 6 ani închisoare;
- P.F., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 37 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmând a executa, în final, 6 ani închisoare;
- M.C., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmând a executa, în final, 6 ani închisoare.
- D.M., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmând a executa, în final, 6 ani închisoare.
În fapt, în noaptea de 25 august 2001, inculpaţii D.F., V.D., P.M. şi B.G. au sustras de la domiciliul părţii vătămate B.C., 4 purcei, în valoare de 7.000.000 lei.
În ziua de 6 septembrie 2001, inculpaţii D.F. şi M.C. au sustras, prin exercitarea de violenţe asupra părţii vătămate D.A., 6 ovine, în valoare de 9.000.000 lei.
În noaptea de 7 septembrie 2001, inculpaţii D.F., B.G., P.F., M.C. şi D.M., prin exercitarea de violenţe asupra părţii vătămate B.I., imobilizarea şi lipsirea de libertate a acestuia, au sustras 24 ovine din turma păzită de partea vătămată, aparţinând lui N.M., cauzând un prejudiciu de 24.000.000 lei.
În perioada februarie-septembrie 2001, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul D.F. a condus pe drumurile publice autoturismele Dacia (inclusiv cu ocazia transportului animalelor sustrase), fără a poseda permis de conducere.
Prin Decizia penală nr. 728 din 7 noiembrie 2002, secţia a II-a penală, a Curţii de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi ale inculpaţilor D.F., V.D., P.F., P.M., M.C., D.M. şi B.G.
Împotriva ambelor hotărâri enunţate, au declarat, în termen legal, recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul P.M.
În esenţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a susţinut că hotărârile privind pe inculpaţii D.F., D.M., V.D., P.M., M.C., B.G. şi P.F. sunt netemeinice, sub aspectul individualizării pedepselor.
Inculpatul P.M., în declaraţia de recurs nu şi-a motivat, în scris, demersul, arătând că motivele le va prezenta, în faţa instanţei de judecată.
În şedinţa de judecată, din ziua dezbaterilor, a susţinut că este nevinovat, neparticipând la fapte.
Examinând recursurile, în raport de hotărârile atacate şi de probele existente în dosarul cauzei, se constată următoarele:
În recursul parchetului:
În dezvoltarea recursului, parchetul susţine că nu s-ar fi respectat dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că instanţele n-ar fi avut în vedere gravitatea faptelor săvârşite, furt calificat, tâlhărie şi lipsire de libertate în mod ilegal modalitatea şi împrejurările în care au acţionat inculpaţii şi perseverenţa infracţională a acestora.
S-a susţinut că pentru fiecare dintre infracţiuni inculpaţii s-au pregătit în prealabil, iar la cele două infracţiuni de tâlhărie au folosit acelaşi mod de operare. Mai mult, în ceea ce priveşte pe partea vătămată B.I., aceasta a fost lovită de inculpaţi cu o bâtă, legată cu un cablu de mâini şi cu un bici de picioare şi încuiată în vagonul în care efectua paza.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că B.I. a prezentat leziuni produse prin comprimarea articulaţiilor pumnilor şi a necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.
Pe parcursul procesului penal, inculpaţii au avut atitudini oscilante, în general de nerecunoaştere a faptelor.
De asemenea, inculpatul P.M. s-a sustras urmăririi penale fiind dat în urmărire generală la 2 septembrie 2001 şi arestat preventiv la data de 15 septembrie 2001, inculpatul B.G. a fost dat în urmărire generală la 8 septembrie 2001 şi reţinut la 1 octombrie 2001, inculpatul D.M. a fost dat în urmărire generală şi inculpatul D.F. fiind somat de organele de poliţie să oprească autoturismul pe care-l conduce, şi-a continuat deplasarea, sustrăgându-se controlului, deoarece nu poseda permis de conducere.
Cu privire la periculozitatea inculpaţilor este relevantă şi împrejurarea că rudele acestora au luat legătura cu martorii cauzei pentru a-şi schimba declaraţiile: tatăl inculpatului B.G. l-a ameninţat cu moartea pe martorul P.M. pentru a nu da declaraţii împotriva inculpatului, iar asupra martorului N.N. au fost exercitate presiuni psihice din partea rudelor inculpaţilor, prin diferiţi intermediari, pentru a-şi modifica declaraţiile.
De asemenea, toţi inculpaţii sunt cunoscuţi cu antecedente penale sau recidivişti, pentru infracţiuni similare.
Faţă de aspectele invocate, se spune în recursul parchetului de concursul de infracţiuni şi antecedentele penale ale inculpaţilor, pedepsele orientate spre minimul special, nu pot realiza scopul preventiv-educativ al legii penale, prevăzut de art. 52 C. pen., impunându-se majorarea acestora.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat admiterea recursului în baza art. 3859 pct. 14 şi art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale.
Recursul declarat de parchet este, în parte, întemeiat.
Curtea apreciază recursul parchetului întemeiat numai în parte, considerând, contrar celor arătate în motivarea recursului, că la stabilirea pedepselor pentru fiecare infracţiune parte, instanţa de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, ţinând seama de toate criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedepsele concrete de câte 6 ani, 5 ani şi 4 ani închisoare, stabilite inculpaţilor, pentru tâlhărie, lipsire de libertate sau furt calificat sunt corect dozate, dacă se are în vedere valoarea relativ mică a bunurilor sustrase şi consecinţele acţiunilor de violenţă comise (leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale), faptul că ele sunt îndreptate spre minimul special prevăzut în textul incriminator, neavând relevanţă sub aspectul individualizării, atât timp, cât ele sunt corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptelor, inclusiv a celui ce decurge din conduita inculpaţilor, persoane cu antecedente penale, recidivişti, şi din împrejurările în care acestea au acţionat.
Tot la fel, nu poate avea relevanţă în stabilirea corectă, în concret, a pedepsei, pentru fiecare infracţiune în parte, a inculpaţilor, acţiunea unora din rudele acestora, de încercare, de a influenţa martorii, cu privire la cele ce vor declara, spre a le uşura, într-un anume fel, răspunderea.
Aflându-ne în penal, răspunderea trebuie să fie personală şi să-şi aibă temeiul numai în infracţiunea comisă, nu şi în faptele altora, ce eventual, ar putea atrage răspunderea acestora din urmă, în măsura în care ar realiza conţinutul obiectiv şi subiectiv al unei infracţiuni şi ar fi trimişi în judecată.
Dacă luate separat, pedepsele pentru fiecare faptă, în parte, sunt bine stabilite, corespunzând criteriilor de individualizare, prevăzute de lege, în schimb, pedepsele aplicate inculpaţilor, autori a mai multor infracţiuni comise în concurs sau în stare de recidivă condamnatorie, nu corespund pericolului social al pluralităţii de infracţiuni.
De aceea, Curtea va trebui să privească recursul parchetului ca fondat şi să-l admită, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., în ce priveşte pe inculpaţii D.F., P.M., B.G., P.F., M.C. şi D.M., sub aspectul individualizării pedepselor rezultante aplicate şi, în consecinţă, casând cele două hotărâri, să descontopească pedepsele aplicate acestor inculpaţi, repunând pedepsele de contopit, în individualitatea lor.
Pentru ca pedepsele rezultante să corespundă într-adevăr, pericolului social al pluralităţilor de infracţiuni, Curtea va trebui ca, în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pentru inculpaţii D.F., B.G., M.C., P.F. şi D.M. şi, respectiv, în temeiul art. 39 C. pen., pentru inculpatul P.M., să recontopească pedepsele, pentru fiecare, în cea mai grea, sporită, de aşa natură, încât, pedeapsa rezultantă, să corespundă exigenţelor unei corecte individualizări a pedepsei, pentru fiecare inculpat.
În rest, se vor menţine celelalte dispoziţii ale sus-menţionatelor hotărâri.
În recursul inculpatului P.M.
Se constată că acesta, prin recurs ca şi prin apelul ce i-a fost respins, vizează achitarea, pentru lipsă de vinovăţie.
Susţinerea inculpatului prin care contestă participarea la infracţiune, este însă, infirmată de probele dosarului din care rezultă că, în noaptea de 25 august 2001, a fost cu maşina condusă de inculpatul D.F., împreună cu coinculpaţii V.D. şi B.G., el sustrăgând 2 purcei, iar ceilalţi doi inculpaţi, câte unul, din locuinţa părţii vătămate B.C.
În atare situaţie, fapta inculpatului fiind dovedită, nu se poate pune problema achitării inculpatului aşa cum se solicită, încât, Curtea va trebui să privească recursul inculpatului ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce detenţia la zi, pentru toţi inculpaţii condamnaţi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare, inclusiv, a onorariului de apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, pentru inculpatul P.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 728 A din 7 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează sus-menţionata decizie, precum şi sentinţa penală nr. 78 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Călăraşi, numai cu privire la inculpaţii D.F., P.M., B.G., P.F., M.C. şi D.M., sub aspectul individualizării pedepselor rezultante aplicate şi, în consecinţă:
Descontopeşte pedepsele aplicate acestor inculpaţi, repunând pedepsele de contopit, în individualitatea lor.
Dispune contopirea pedepselor, după cum urmează:
1. pentru inculpatul D.F., contopeşte toate pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, astfel că va executa, în final, 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP);
2. pentru inculpatul P.M., contopeşte restul de 387 zile închisoare, în pedeapsa de 4 ani închisoare pe care o sporeşte cu un an, astfel că va executa, în final, 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi
3. pentru inculpaţii B.G., M.C., P.F. şi D.M. contopeşte pedepsele, în pedepsele cele mai grele, de câte 6 ani închisoare, sporite cu câte un an închisoare, astfel că aceşti inculpaţi vor executa, în final, câte 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale sus-menţionatelor hotărâri.
Respinge recursul declarat de inculpatul P.M., ca nefondat.
Deduce arestarea preventivă a inculpaţilor B.G. şi P.F., de la 1 octombrie 2001, a inculpaţilor V.D. şi D.F., de la 9 septembrie 2001, a inculpatului M.C. de la 8 octombrie 2001, a inculpatului P.M. de la 14 septembrie 2001 şi a inculpatului D.M. de la 8 ianuarie 2002, până la 29 mai 2003.
Obligă pe inculpatul recurent şi intimat P.M. să plătească statului 1.450.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 450.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile de avocat, în sumă de câte 450.000 lei, pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi D.F., B.G., P.F., M.C., D.M. şi V.D., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 259/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2595/2003. Penal → |
|---|
