CSJ. Decizia nr. 2601/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2601/2003
Dosar nr. 3922/2002
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 167 din 5 iunie 2002, Tribunalul Ialomiţa a condamnat pe inculpatul R.G., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la un an închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 27 martie 2002, la zi.
A dispus restituirea către martorul S.A. a două bancnote de 500.000 lei fiecare, cu seriile 001 C18322557 şi 002 B0877560, aflate la Camera de corpuri delicte a instanţei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că inculpatul, pădurar la Cantonul 13 Borneşti, a pretins şi primit de la martorul S.A. trei oi, trei miei şi suma de 1.000.000 lei pentru a nu-i aplica acestuia sancţiune contravenţională.
Inculpatul a fost surprins în flagrant primind două bancnote de 500.000 lei tratate chimic, iar cele trei oi cu trei miei au fost găsite în posesia persoanelor trimise de inculpat la stână şi care au declarat că animalele aparţin inculpatului.
Împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul solicitând desfiinţarea acesteia şi, pe fond, aplicarea art. 81 C. pen., având în vedere circumstanţele sale personale şi prejudiciul modic comis.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, prin Decizia nr. 487/ A din 23 august 2002, a admis apelul inculpatului şi a desfiinţat sentinţa cu privire la pedeapsa aplicată acestuia pe care a redus-o la 6 luni închisoare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel apreciază că deşi fapta comisă de inculpat prezintă o anumită gravitate, în raport de atitudinea procesuală sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, de conduita sa înainte de acest proces, atestată de caracterizarea de la locul de muncă, rezultă că se poate acorda o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante, impunându-se reducerea cuantumului pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, susţinând că pedeapsa aplicată de instanţa de apel nu corespunde gradului de pericol social al faptei.
Astfel, s-a susţinut că nu s-au respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar circumstanţele personale (lipsa antecedentelor penale, poziţia sinceră, actele de circumstanţiere) nu justifică pedeapsa de numai 6 luni, impunându-se menţinerea pedepsei aplicate de instanţa de fond.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Verificându-se hotărârea atacată sub aspectul criticii formulate, se constată că, în ceea ce priveşte dozarea pedepsei, nu sunt elemente de reapreciere în sensul solicitat, instanţa de apel făcând o justă individualizare prin respectarea criteriilor prevăzute în textul de lege arătat, avându-se în vedere gravitatea faptei, împrejurările în care a fost comisă, cât şi datele referitoare la persoana sa care anterior a avut o bună conduită profesională şi generală, care este fără antecedente penale şi care a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului, recunoscând şi regretând fapta, pedeapsa apărând ca fiind bine proporţionată şi aptă să realizeze dublul scop prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru considerentele arătate şi cum verificând hotărârea atacată prin prisma prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în cauză este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 487 din 23 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul inculpat R.G.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2600/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2603/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
