CSJ. Decizia nr. 2607/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2607/2003
Dosar nr. 1366/2003
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 6 iunie 2001 a Tribunalului Sibiu a fost condamnat inculpatul I.I.A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. Totodată, inculpatul a mai fost condamnat la 10 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 4 luni, I.I.A. urmând a executa 3 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 a fost revocat beneficiul graţierii pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 415 din 9 septembrie 1997 a Curţii de Apel Piteşti, pedeapsa pe care inculpatul o va executa alături de sancţiunea aplicată prin prezenta sentinţă, în total inculpatul va executa 5 ani şi 4 luni închisoare.
A fost anulat actul falsificat, iar sub aspectul laturii civile inculpatul a fost obligat să plătească B.I.R. prin lichidator SC R. şi V.A. Bucureşti, suma de 375.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt.
La data de 9 martie 1998, martorii A.F.A. şi A.E. au contractat un credit de 210.000.000 lei de la B.I.R. Sibiu şi au garantat cu un apartament situat în Braşov, asupra căruia s-a instituit ulterior o ipotecă de rang 1.
Întrucât aceştia nu au contractat creditul la termenul scadent s-a început procedura executării silite, martorii împuternicindu-l pe inculpat să administreze, să folosească şi să vândă imobilul încheind în acest sens o procură specială autentificată.
Folosindu-se de acest înscris, inculpatul s-a prezentat la B.I.R., sucursala Sibiu şi motivând că a cumpărat imobilul în litigiu, a solicitat o adresă cu privire la situaţia imobilului din Braşov. Astfel, la data de 15 iunie 2000, B.I.R. Sibiu a eliberat adresa nr. 1675/2000 din care rezultă că banca îşi menţine pretenţiile formulate în dosarul de executare şi că nu s-a recuperat prejudiciul. Deşi adresa era destinată Judecătoriei Braşov, funcţionarii băncii au înmânat-o inculpatului care a semnat de primire.
Ulterior, inculpatul a falsificat această adresă, în sensul că a schimbat conţinutul acesteia precizând că B.I.R. Sibiu renunţă la pretenţiile asupra imobilului şi asupra ipotecii, şi a contrafăcut semnătura de la director prin copiere transparentă, a contrafăcut semnăturile directorului economic şi consilierului juridic prin imitaţie şi a contrafăcut ştampila prin intermediul calculatorului.
Cu acest înscris contrafăcut, inculpatul s-a prezentat la Judecătoria Braşov şi a solicitat radierea ipotecii înscrise asupra apartamentului în litigiu, acţiunea fiind admisă.
Urmare a radierii ipotecii şi folosindu-se de procura primită de la proprietar, inculpatul a vândut imobilul cumpărătorului de bună credinţă A.V. cu suma de 10.500 dolari S.U.A., încheindu-se un contract autentic la data de 16 iunie 2000.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza contractului de ipotecă, publicaţiilor de licitaţie, copiei procurii speciale, raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, adreselor B.I.R., contractului vânzare-cumpărare, depoziţiilor martorilor A.F., A.V., M.G., L.C., B.I., M.E., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 95/ A din 11 martie 2003, a respins ca tardiv apelul formulat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs învederând în scris că nu este vinovat pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de apel, verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, a constatat justificat că apelul nu a fost introdus în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen.
Deşi inculpatului i-a fost comunicată sentinţa de condamnare la data de 6 iunie 2001, apelul a fost formulat la data de 13 noiembrie 2002, cu mult peste termenul prevăzut de textul de lege mai sus-menţionat.
În cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 365 C. proc. pen., care se referă la apelul peste termen, întrucât condamnatul a fost încarcerat la data de 9 iulie 2001, iar în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 148/2001 dată la care a luat act în temeiul condamnării şi totuşi apelul l-a depus peste termenul de 10 zile de la începerea executării pedepsei, respectiv la 13 noiembrie 2001.
În raport de considerentele arătate, Curtea constată că recursul declarat nu este fondat, instanţa de apel reţinând în mod corect că apelul a fost tardiv introdus, motiv pentru care recursul va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I.A. împotriva deciziei penale nr. 95 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2606/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2609/2003. Penal → |
|---|
