CSJ. Decizia nr. 2604/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2604/2003
Dosar nr. 1038/2003
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 484 din 20 noiembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul N.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat şi inculpatul G.I.C. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
De asemenea, inculpatul I.F., zis „C.”, a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Faţă de acest inculpat s-a revocat, în baza art. 61 C. pen., liberarea condiţionată pentru pedeapsa de 362 zile închisoare neexecutată din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1343 din 31 mai 2000 a Judecătoriei Ploieşti şi s-a dispus contopirea acesteia cu pedeapsa stabilită pentru fapta dedusă judecăţii, urmând ca în baza art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.
S-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), conform art. 71 C. pen., s-a menţinut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive, la zi, de la 5 august 2002, pentru inculpatul G.I.C. şi I.F. şi de la 6 august 2002, pentru inculpatul N.D.
În soluţionarea laturii civile a cauzei, inculpaţii au fost obligaţi în solidar la despăgubiri civile în sumă de 1.500.000 lei, către partea vătămată F.R., constituită parte civilă, în cauză, inculpatul minor, în solidar, cu părţile responsabile civilmente.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în baza probelor administrate, că la data de 1 martie 2002, în jurul orelor 22,00, inculpaţii I.F. şi G.I.C., aflându-se în barul SC A. SRL Ploieşti, situat la capătul traseului 104, unde au consumat băuturi alcoolice, au fost chemaţi de inculpatul N.D., care avea interdicţie să intre în bar şi, afară, s-au înţeles să o deposedeze pe partea vătămată F.R., de bunuri şi bani, aceasta fiind în acelaşi bar unde consuma băuturi alcoolice şi se juca la pokerul mecanic.
În jurul orelor 22,15, partea vătămată a părăsit barul şi fiind urmărită de inculpaţii I.F. şi G.I.C., a fost atacată de cei doi, fiind lovită cu pumnii şi picioarele şi trântită la pământ, după care, ultimul i-a sustras ceasul de la mână, iar I.F., suma de 1.500.000 lei din buzunarulgecii de blugi.
După săvârşirea faptei, inculpaţii au revenit în acelaşi bar şi din suma sustrasă, I.F. i-a oferit inculpatului N.D., pentru ajutorul oferit, constând în asigurarea pazei bunei desfăşurări a activităţii infracţionale, suma de 200.000 lei, iar G.I., a oferit spre vânzare ceasul sustras, consumatorilor din bar, fără însă, să găsească vreo persoană amatoare să cumpere acest obiect.
La percheziţia domiciliară efectuată de organele de poliţie, s-a ridicat de la inculpatul G.I.C. ceasul sustras de la partea vătămată, fiindu-i restituit acesteia.
Apărarea inculpatului N.D. că nu a participat la săvârşirea faptei, a fost infirmată de ceilalţi doi inculpaţi, care au arătat că acesta a fost cel care le-a propus celor doi să o deposedeze pe partea vătămată, prin violenţă, de bani şi bunuri şi a asigurat paza, precum şi de declaraţiile martorilor C.L. şi R.I., care au confirmat discuţia prealabilă dintre cei trei inculpaţi, precum şi faptul că N.D. a primit o sumă de bani de la I.F.
Apelurile declarate de inculpaţii N.D. şi G.I.C., împotriva acestei sentinţe a Tribunalului Prahova, ca nefondate, de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia nr. 58 din 5 februarie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizie în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.D., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, constând în reţinerea greşită a participării sale la faptă, inculpatul recurent a arătat că este victima răzbucnirii celorlalţi inculpaţi care, prin declaraţiile date, l-au învinovăţit pe nedrept, deşi el nu a comis nici o faptă şi nici nu a participat la comiterea faptei cu coinculpaţii.
În subsidiar, pentru cazul neprimirii primului motiv de recurs, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Analiza actelor şi probelor din dosarul cauzei atestă, că prima instanţă a reţinut corect împrejurările şi modalităţile concrete prin care inculpaţii au comis tâlhăria, în cadrul acestor modalităţi, recurentul N.D. având rolul de a asigura paza celorlalţi doi inculpaţi, în timp ce aceştia deposedau pe partea vătămată, prin violenţă, conform înţelegerii, de un ceas de mână şi suma de 1.500.000 lei.
Situaţia de fapt reţinută, contrar, susţinerilor inculpatului recurent, rezultă nu numai din declaraţiile constante ale inculpaţilor I.F. şi G.I., ci şi din plângerea şi declaraţia părţii vătămate şi declaraţiile martorilor C.L. şi R.I.
Aşa fiind, primul motiv de recurs, nu poate fi primit şi va trebui respins.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la individualizarea pedepsei, nu poate fi primit, pedeapsa aplicată inculpatului fiind bine proporţionalizată şi individualizată, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În raport cu cele arătate, nici unul din motivele de recurs nefiind întemeiat, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, declarat de inculpatul N.D., ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515, lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive, la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.D. împotriva deciziei penale nr. 58 din 5 februarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 august 2002, până la 30 mai 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2603/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2605/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
