CSJ. Decizia nr. 2606/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2606/2003
Dosar nr. 1174/2003
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1025 din 29 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata V.D. la un an şi şase luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus prevenţia de la 21 iunie 2002, la zi.
În baza art. 116 alin. (4) C. pen., s-a interzis inculpatei dreptul de a se afla pe raza teritorială a municipiului Bucureşti pe o durată de 2 ani.
S-a constatat că partea vătămată W.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 21 iunie 2002, în jurul orei 8,00, numita W.A. a coborât din tramvaiul nr. 16 în staţia R.A.T.B. Morarilor, deplasându-se pe str. Morarilor, în direcţia intersecţiei cu Şos. Vergului.
În staţia R.A.T.B. se afla şi inculpata V.D., împreună cu sora sa, V.M. În momentul în care partea vătămată a trecut pe lângă ele, inculpata a observat că aceasta purta un lănţişor din aur cu cruciuliţă, fapt care a determinat-o să ia hotărârea de a-l sustrage, având nevoie de bani.
Inculpata a discutat cu sora sa despre intenţia de a fura lănţişorul, însă aceasta a refuzat orice implicare, astfel încât, inculpata a pornit singură în urmărirea părţii vătămate, a ajuns în spatele ei şi printr-un gest brusc i-a smuls lănţişorul din aur cu cruciuliţă de la gât, luând-o, apoi, la fugă pe şos. Morarilor.
Partea vătămată a pornit în urmărirea inculpatei, strigând după ajutor, prilej cu care martorul S.T., aflat pe bicicletă, a pornit în urmărirea inculpatei şi a reuşit în scurt timp să o imobilizeze.
În gura inculpatei a fost găsit lănţişorul din aur, recunoscut de partea vătămată ca fiind al ei, fiindu-i restituit.
Partea vătămată, martorul şi inculpata s-au prezentat la sediul secţiei 9 Poliţie, unde au fost sesizate cele întâmplate.
Instanţa de fond a apreciat că, în cauză, pot fi reţinute prevederile art. 74 şi art. 76 C. pen.
Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata V.D.
Parchetul a criticat sentinţa cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate, arătând că în mod nejustificat s-au reţinut circumstanţe atenuante, în condiţiile în care fapta a fost flagrantă.
Prin apelul declarat, inculpata a solicitat desfiinţarea sentinţei şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate, faţă de circumstanţele reale şi personale.
Prin Decizia penală nr. 21 din 28 ianuarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând admiterea, casarea hotărârilor şi, pe fond, majorarea pedepsei aplicate inculpatei V.D.
Verificând actele dosarului, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către aceasta.
Totuşi, la individualizarea pedepsei nu s-au avut în vedere, în suficientă măsură, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopurile pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen.
În acest sens, nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante în cauză, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârşită, dar şi de persoana inculpatei, care a avut o atitudine sinceră deoarece, fiind prinsă în flagrant, nici nu putea să nu recunoască fapta.
Pe de altă parte, situaţia materială grea a inculpatei nu reprezintă o justificare în aplicarea unei pedepse în cuantum redus.
Aşa încât, având în vedere că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, urmează a fi admis recursul parchetului sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatei V.D., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureştiîmpotriva deciziei penale nr. 21 din 28 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimata inculpată V.D.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 1025 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia II penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei V.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatei, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., de la un an şi 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 iunie 2002, până la 30 mai 2003.
Menţine celelalte dispoziţii.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2605/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2607/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
