CSJ. Decizia nr. 2631/2003. Penal. Contestatie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2631/2003
Dosar nr. 2087/2003
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
L.Ş.V., a formulat contestaţie în anulare, împotriva deciziei penale nr. 1085 din 4 martie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
A motivat că, prin Decizia penală atacată, a fost admis recursul în anulare, promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, schimbând încadrarea juridică iniţială din infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de furt, în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen. şi condamnându-l la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Ori, spune contestatorul, din lucrările dosarului rezultă cu prisosinţă că, există unul din cazurile în care, punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale era împiedicată, în concret, lipsa discernământului, făcând să nu existe infracţiunea şi, implicit împiedicând, continuarea procesului penal.
Cum, pe de o parte, continuă contestatorul deciziei enunţate, art. 386 lit. c) C. proc. pen., trimite la art. 10 lit. f) C. proc. pen., care vorbeşte despre orice „altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale", fără altă precizare, iar, pe de altă parte, din textul art. 11 şi art. 12 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., „rezultă, cu evidenţă, că se află în una din situaţia, în care trebuia pronunţată încetarea procesului penal, socoteşte că, sunt îndeplinite condiţiile, pentru admiterea contestaţiei în anulare.
În drept, petiţionarul şi-a întemeiat demersul pe prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen.
În dovedirea contestaţiei a solicitat proba cu acte, în care scop, a cerut ataşarea dosarului Curţii Supreme de Justiţie nr. 3998/2002.
Primind şi înregistrând contestaţia, preşedintele secţiei penale a dispus soluţionarea acesteia fără citare.
Contestaţia în anulare, de faţă, este inadmisibilă.
Conform art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, printre altele, când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 lit. f) şi i), cu privire la care erau probe la dosar.
În speţă, nu este vorba de aşa ceva.
Inculpatul, în contestaţia în anulare, introdusă, nu invocă vreuna din cauzele de încetare a procesului penal de care vorbeşte art. 386 lit. c) C. proc. pen., ci, lipsa discernământului, deci a vinovăţiei, ca una dintre cele trei trăsături esenţiale ale infracţiunii, ca temei juridic al răspunderii penale.
Ori, existenţa acestei cauze sau, mai corect spus, inexistenţa ei, nu este de natură să ducă, niciodată, la încetarea procesului penal, ci, la achitare, lucru ce a format obiect al judecăţii, nefiind primit de instanţe, cu puterea de lucru judecat, proprie unei hotărâri judecătoreşti, definitive, de condamnare.
Nefiind, deci, îndeplinite, în cauză, condiţiile cerute de art. 386 lit. c) C. proc. pen., pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare, Curtea va trebui să constate, în concordanţă cu susţinerile reprezentantului Parchetului că contestaţia în anulare introdusă de petiţionar este inadmisibilă şi se impune a fi respinsă, ca atare, menţinându-se, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare făcute de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul L.Ş.V., împotriva deciziei penale nr. 1085 din 4 martie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2619/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2644/2003. Penal → |
|---|
