CSJ. Decizia nr. 2681/2003. Penal. Amânare executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2681/2003
Dosar nr. 464/2003
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 348 din 1 noiembrie 2002, Tribunalul Braşov a respins cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul D.C., dispunând obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400.000 lei.
S-a reţinut că petiţionarul D.C. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 54 din 22 aprilie 2001 a Tribunalului Braşov la pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 3376 din 28 iunie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în dosarul penal nr. 5410/2001.
Condamnatul şi-a motivat cererea de amânare a executării pedepsei invocând împrejurarea că soţia sa se află în Germania, în timp ce copilul minor, în vârstă de un an şi suferind de diferite afecţiuni fizice se află în îngrijirea exclusivă a petiţionarului.
Instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 453 lit. c) C. proc. pen., împrejurările invocate de condamnat nu se regăsesc în cerinţele textului de lege arătat şi, prin urmare, nu constituie motive de amânare a executării pedepsei.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 11 din 15 ianuarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat şi l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 450.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul D.C. care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi, pe fond, admiterea cererii şi amânarea executării pedepsei pentru a rezolva situaţia deosebită în care se află familia sa.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Din analiza motivelor invocate de condamnatul recurent, rezultă că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Din ancheta socială efectuată de Primăria comunei Hărman, judeţul Braşov şi din conţinutul actelor medicale depuse la dosar, rezultă că familia condamnatului locuieşte împreună cu părinţii soţiei acestuia; soţia condamnatului este casnică, iar minorul C.D., care a suferit o intervenţie chirurgicală pentru stenoză duodenală este, în prezent, vindecat.
Prin urmare, împrejurările invocate nu au un caracter special, iar executarea pedepsei de către condamnat nu ar avea consecinţe grave pentru familia acestuia.
Aşa fiind, urmează ca recursul să fie respins ca neîntemeiat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 11/ Ap din 15 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2679/2003. Penal. Art.20 rap.la art.175 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 2682/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
