CSJ. Decizia nr. 2756/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2756/2003
Dosar nr. 1458/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6/ F din 13 ianuarie 2003, Tribunalul Ialomiţa, în baza dispoziţiilor art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 21 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prin cruzime.
În baza art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.S. la pedeapsa de 21 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prin cruzime.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor B.V. şi S.S., în baza art. 350 C. proc. pen., iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate perioada arestării preventive a acestora de la data de 9 iunie 2002, la zi.
În baza art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar, la plata sumei de 40.000.000 lei despăgubiri civile că partea civilă L.Şt.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a unui fragment din lemn şi un crucioi căruţă-corpuri delicte.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt, pe baza probelor administrate că, în seara zilei de 7 iunie 2002, inculpaţii B.V. şi S.S. au consumat băuturi alcoolice la barul L.O. din centrul comunei Valea Ciorii, judeţul Ialomiţa. Aici, fără nici un motiv, B.V. i-au luat de pe masă paharul cu vodkă victimei L.C., căruia i-a aplicat o lovitură cu palma peste faţă. Întrucât L.C. a afirmat că merge la Postul de Poliţie să depună reclamaţie, B.V. i-a restituit paharul.
În aceeaşi seară, cei doi inculpaţi s-au deplasat cu căruţa lui S.S., tractată de un singur cal la barul discotecă amplasat pe malul lacului Murgeanca, în extremitatea estică a comunei, unde a continuat consumul de băuturi alcoolice până, în jurul orei 2,00.
Victima a părăsit barul L.O., în jurul orei 23,30, şi a fost condusă acasă cu căruţa de către finul său B.C., care l-a lăsat în stradă, în faţa porţii.
Inculpaţii locuiesc în aceeaşi zonă, în partea de vest a comunei Valea Ciorii şi s-au deplasat spre domiciliu cu aceeaşi căruţă.
Pe strada principală, asfaltată, vis-a-vis de sediul primăriei, inculpaţii l-au văzut pe L.C.
Inculpatul B.V. a coborât şi l-a luat la bătaie pe L.C., urcându-l concomitent în căruţă.
Victima a fost transportată în extremitatea vestică a comunei, pe islaz, în apropierea unei platforme de gunoi. Aici a fost coborâtă din căruţă şi ambii inculpaţi i-au aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele, după care au urcat în căruţă, cu care l-au călcat de mai multe ori pe L.C.
Victima a fost abandonată în acest loc, unde a fost găsită în ziua următoare, în jurul orei 11,00, decedată.
În certificatul medico-legal s-a constatat că moartea numitului L.C. a fost violentă şi ea s-a datorat şocului traumatic-hemoragic consecutiv unui traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale şi plagă hepatică, produse prin lovire cu sau de corpuri dure şi prin compresie; alcoolemia victimei la momentul decesului era de 0,75 gr. %o.
Datorită multiplelor leziuni, victima nu a putut fi identificată, decât în seara de 8 iunie 2002, când mama sa a reclamat dispariţia de la domiciliu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, care aucriticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, inculpatul S.S. a cerut schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 176 C. pen., în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de omor săvârşit prin cruzime, prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen., întrucât el nu a făcut altceva decât să îl însoţească pe coinculpat.
Inculpatul B.V. a cerut reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 138/ A din 6 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate apelurile declarate apreciind că, în cauză prima instanţă a stabilit în mod corect încadrarea juridică dată faptei în baza probelor administrate la dosarul cauzei, iar pedepsele au fost corect individualizate.
Împotriva acestei decizii ca şi a sentinţei pronunţată de prima instanţă, în termen legal, au declarat recurs, inculpatul B.V. şi S.S. care fără să critice hotărârile atacate în raport de motivele de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., au susţinut în esenţă, fie în scris, fie prin apărător, sau în ultimul cuvânt acordat de instanţă, că nu a avut intenţia să ucidă victima (inculpatul B.V.), că încadrarea juridică corectă ar fi aceea prevăzută de art. 183 C. pen., şi că pedepsele sunt prea aspre în raport de modalitatea comiterii infracţiunii şi persoana lor.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi prevederile dosarului, Curtea Supremă constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt, în baza probatoriului administrat la dosarul cauzei, că încadrarea juridică este în concordanţă cu prevederile legale, iar pedepsele aplicate au fost judicios individualizate.
Astfel, în ceea ce priveşte legalitatea hotărârilor, se constată că, în mod corect instanţele au apreciat că fapta inculpaţilor B.V. şi S.S. de a-i aplica victimei L.C. multiple lovituri cu pumnii şi picioarele şi apoi de a o călca cu calul şi căruţa, în mai multe rânduri, cauzându-i multiple traumatisme cu fracturi costale şi o plagă hepatică, leziuni ce au fost produse prin lovire cu sau de corpuri dure precum şi prin compresie, conducând la decesul victimei, care însă, până la a cărei survenire i-au cauzat puternice suferinţe fizice şi psihice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav produs prin cruzime, faptă prevăzută şi sancţionată de dispoziţiile art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen.
Critica formulată de inculpaţi referitoare la greşita încadrare juridică dată faptei sau lipsa intenţiei de a omorî victima, nu poate fi primită, atâta vreme cât, cei doi inculpaţi au lovit-o cu pumnii şi picioarele după care, împreună fiind în căruţă, au trecut peste aceasta de mai multe ori, cu calul şi căruţa, după care au abandonat-o cauzându-i astfel, multiple leziuni, traumatisme şi fireşte suferinţe, care în final, au dus la deces.
Nici critica referitoare la pedeapsa aplicată inculpaţilor nu poate fi primită având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, dar mai ales modalitatea în care aceasta a fost comisă, şi nu în ultimul rând atitudinea oscilantă a inculpaţilor de pe parcursul procesului penal.
Aşa fiind, cum motivele de recurs invocate sunt nefondate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., care pot fi luate în examinare din oficiu, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile declarate, cu obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă, pentru ambii inculpaţi, perioada executată în arest preventiv de la 9 iunie 2002, la 10 iunie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.V. şi S.S. împotriva deciziei penale nr. 138/ A din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, pentru ambii inculpaţi, perioada executată în arest preventiv de la 9 iunie 2002, la 10 iunie 2003.
Obligă pe inculpatul B.V. la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe inculpatul S.S. la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2752/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2759/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
