CSJ. Decizia nr. 2762/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2762/2003
Dosar nr. 1416/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 916, pronunţată la data de 20 decembrie 2001, în dosarul penal nr. 6286/2001, Judecătoria Reşiţa, secţia penală l-a condamnat pe inculpatul B.I.L., pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa cu închisoare 3 ani; pentru complicitate la infracţiunea de distrugere şi semnalizare falsă, prevăzută de art. 26, raportat la art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 7 septembrie 2001, la zi.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare către stat, dar s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator solicitat de partea civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
La data de 12 decembrie 2000, inculpatul s-a înţeles cu M.F.R. să sustragă cablu din dreptul gării Reşiţa Nord. Acest cablu fusese văzut cu o zi înainte, ieşind parţial din pământ. M.F.R. cu ajutorul unui ciocan a tăiat cablul, iar inculpatul l-a dus într-un loc unde intenţiona să-i ardă carcasa, pentru a-l vinde ulterior. În această ipostază a şi fost prins.
Prin sustragerea acestui cablu, în afara prejudiciului de 2.200.000 lei cauzat S.N.C.F.R. Reşiţa Nord, prin secţionarea cablului dintre D.S.X.B. şi P.X.B. Reşiţa Nord, s-a pus în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport pe calea ferată, deoarece un timp, instalaţia de semnalizare nu a mai funcţionat la parametrii normali, pentru asigurarea îndeplinirii condiţiilor de siguranţă prevăzute.
Faptele inculpatului şi vinovăţia au rezultat din declaraţiile inculpatului, martorilor, adresele părţii civile. Apărarea inculpatului că doar l-a ajutat pe M.F.R. nu este de natură a-l exonera de răspunderea penală.
Instanţa a constatat că sunt întemeiate elementele constitutive ale infracţiunii de furt (sustragerea cablului) şi complicitate la distrugere (ajutoare lui M.F.R.).
La individualizarea pedepsei s-a ţinut seama de toate împrejurările de fapt şi personale, cât şi de faptul că inculpatul este recidivist.
Împotriva sentinţei, atât partea civilă, cât şi inculpatul au declarat apel, respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 114 din 21 februarie 2002, pronunţată în dosarul nr. 724/P/2002 de Tribunalul Caraş-Severin, secţia penală.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia nr. 780/ R, pronunţată la data de 18 septembrie 2002, în dosarul penal nr. 4946/P/2002, a respins, ca nefondat recursul declarat de partea civilă C.N.C.F. C.R.R. SA Timişoara, deoarece critica fusese nefondată. OUG nr. 9/2000 fusese abrogată şi deci corect nu s-au acordat dobânzi. S-a dedus prevenţia şi recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare.
Împotriva celor trei hotărâri, procurorul general a declarat recurs în anulare în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 şi 71 teza 1 C. proc. pen., considerând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii.
Astfel, s-a arătat că una dintre faptele inculpatului B.I.L., aceea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., reţinută cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), corect trebuia să includă şi art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.
De asemenea, s-a precizat că hotărârile contravin dispoziţiilor legale şi prin respingerea cererii de acordare a dobânzii legale, părţii civile.
Curtea examinând hotărârile atacate în raport de criticile formulate prin recursul în anulare constată că faţă de probele existente şi dispoziţiile legale aflate în vigoare aplicabile în cauză, recursul apare fondat.
Prin OUG nr. 207 din 22 noiembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 456 din 25 iulie 2001, a incriminat ca variantă agravantă, furtul instalaţiilor de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar.
Fiind aplicabilă oricărei fapte săvârşită după data intrării în vigoare a ordonanţei, evident şi fapta inculpatului de a sustrage cablul de la o instalaţie de semnalizare a Companiei Naţionale C.F.R. SA Regionala C.F. Timişoara se încadrează corect la această formă de furt. Instanţele au greşit atunci când s-au mulţumit să condamne, fără să stabilească corect încadrarea juridică şi pedeapsa corespunzătoare.
În ceea ce priveşte prejudiciul efectiv suferit, instanţele în mod greşit au respins cererile de acordare a dobânzii legale, OUG nr. 9 din 21 ianuarie 2000, nefiind abrogate ci aprobate prin Legea nr. 356 din 6 iunie 2002.
Totodată, conform art. 1 din Legea nr. 422 din 27 iunie 2002, B.N.R., în calitate de bancă centrală a statului român, stabileşte lunar nivelul dobânzii de referinţă.
Pentru aceste considerente urmează a se admite recursul în anulare şi a se casa cele 3 hotărâri sub aspectul corectei încadrări juridice şi a neacordării dobânzii legale corespunzătoare despăgubirilor cuvenite [(art. 4141 alin. (1) C. proc. pen.)].
Aplicând dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., urmează a se corecta încadrarea juridică, aplicând inculpatului o pedeapsă în limita pedepselor prevăzute de noua încadrare juridică.
De asemenea, inculpatul va fi obligat la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor civile, de la rămânerea definitivă a hotărârii până la repararea integrală a pagubei.
Se va deduce prevenţia la zi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 916 din 20 decembrie 2001 a Judecătoriei Reşiţa, deciziei penale nr. 114 din 21 martie 2002 a Tribunalului Caraş-Severin şi deciziei penale nr. 780/ R din 18 septembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul B.I.L.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de furt calificat şi neacordarea dobânzii legale la despăgubirile civile acordate.
Înlătură art. 34 lit. b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), texte în baza cărora îl condamnă pe inculpat la 4 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 7 septembrie 2001, la 10 iunie 2003.
Obligă inculpatul B.I.L. către partea civilă Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. SA Regionala C.F. Timişoara la plata dobânzii legale aferente sumei de 2.472.579 lei de la rămânerea definitivă a hotărârii până la repararea integrală a debitului.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariu apărătorului din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2759/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2763/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
