CSJ. Decizia nr. 2763/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2763/2003
Dosar nr. 290/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 276 din 28 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Alba, inculpatul V.O. a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A reţinut instanţa, că în ziua de 8 decembrie 2000, partea vătămată P.M.C., student la Teologie, a fost ameninţat cu bătaia de inculpat să-i predea bunurile pe care le are asupra sa. În aceste împrejurări, sub ameninţare, partea vătămată i-a înmânat inculpatului o bancnotă de 50.000 lei.
Apelul declarat de inculpat prin care a solicitat aplicarea unei amenzi administrative pentru lipsa de pericol social al faptei, în condiţiile prevăzute de art. 181 C. pen., sau în subsidiar reducerea pedepsei, a fost admis prin Decizia penală nr. 363 din 17 decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului la 3 ani închisoare.
A motivat instanţa că infracţiunea de tâlhărie prezintă un pericol social ridicat, dar în raport de lipsa antecedentelor penale, de atitudinea sinceră şi de regret a inculpatului, se poate da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute, reducând pedeapsa la 3 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, reiterând motivul de apel cu privire la constatarea lipsei de pericol social al faptei şi aplicarea unei amenzi administrative.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Infracţiunea de tâlhărie face parte din categoria infracţiunilor cu un grad de pericol social ridicat, legiuitorul sancţionând săvârşirea infracţiunii în condiţiile alin. (2), cu închisoare de la 5, la 20 ani.
Împrejurările în care a fost săvârşită fapta şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, au fost avute în vedere de instanţe care au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante şi i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Pedeapsa aplicată corespunde unei individualizări proporţionale, fiind de natură prin durata ei, să asigure finalitatea preventivă, cât şi cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce reţinerea de o zi din pedeapsa aplicată.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.O. împotriva deciziei penale nr. 363/ A din 17 decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsă reţinerea de la 1 martie 2000.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2762/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... | CSJ. Decizia nr. 2764/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
