CSJ. Decizia nr. 2799/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2799/2003
Dosar nr. 1464/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 931 din 8 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice, dată faptei săvârşită de inculpatul S.O.B., din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus condamnarea inculpatului S.O.B. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 ianuarie 2002, la zi.
A luat act că partea vătămată SC M.C. SRL nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu de avocat oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele:
În ziua de 31 ianuarie 2002, inculpatul S.O.B. aflându-se în magazinul M. de pe Bd. I.C. Brătianu, s-a hotărât să fure un tricou în valoare de 400.000 lei. În acest scop, a luat două umeraşe cu două tricouri, a intrat în cabina de probă unde a îmbrăcat unul din tricouri pe sub bluza sa, rupând şi sistemul de siguranţă. Apoi a ieşit din cabină şi a pus cel de-al doilea tricou şi cele două umeraşe la loc în stand, acest aspect fiind observat de martorul N.L.G., supraveghetor al magazinului M. Acesta a intrat în cabina de probă unde fusese inculpatul şi a constatat că acesta nu lăsase nimic în cabină. Mai mult, a găsit şi sistemul de siguranţă al tricoului luat de inculpat, sistem ce era ascuns sub covorul din cabină. În acest timp, inculpatul S.O.B. s-a mai uitat la articolele de îmbrăcăminte şi apoi a încercat să iasă din magazin. A fost oprit de martorul N.L.G. chiar de la uşa de acces a magazinului, după ce trecuse de sistemul de alarmă, care însă nu s-a declanşat deoarece, inculpatul rupsese sistemul de siguranţă.
În momentul reţinerii, martorul N.L.G. a văzut că inculpatul avea îmbrăcat pe sub bluza verde ce-i aparţinea, tricoul sustras din magazin. De martorul N.L.G., s-a apropiat martorul B.A.I., şef al magazinului M. şi a fost informat cu privire la cele întâmplate. Cei doi martori l-au condus pe inculpatul S.O.B. în curtea din spate a magazinului, solicitând celorlalţi angajaţi să anunţe poliţia. Inculpatul a fost escortat, fiind ţinut de câte o mână de către cei doi martori. Ajunşi în curtea din spate, martorul B.A.I. a dat drumul mâinii inculpatului, acesta a profitat de moment şi cu mâna liberă a încercat să-l lovească cu pumnul în figură pe martorul N.L.G. Acesta s-a ferit însă, inculpatul a profitat de moment şi şi-a eliberat mâna ce mai era imobilizată de martorul N.L.G., fugind din curtea magazinului. Cei doi martori au pornit în urmărirea inculpatului, pe care, de altfel, l-au prins foarte repede, pe str. Blănari, stradă în care răspunde ieşirea din spate a magazinului.
La venirea organelor de poliţie, inculpatul S.O.B. era imobilizat de martori şi avea asupra lui tricoul aşa cum îl îmbrăcase.
În prezenţa organelor de poliţie, respectivul tricou a fost verificat constatându-se că era rupt în zona umărului, acolo unde fusese prins sistemul de siguranţă. Tricoul a fost restituit reprezentantului magazinului M. pe bază de dovadă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.O.B., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunea de furt calificat şi aplicarea unei pedepse în raport de această încadrare.
Prin Decizia penală nr. 791/ A din 4 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpat.
A desfiinţat în parte hotărârea atacată şi rejudecând în fond, conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul S.O.B. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost înlăturate dispoziţiile referitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A fost computată prevenţia inculpatului de la 31 ianuarie 2002, la 4 decembrie 2002.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul S.O.B.
În recursul său, Parchetul a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei atacată şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe, în sensul că fapta săvârşită de inculpatul S.O.B. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi nu ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.
Inculpatul S.O.B. a solicitat admiterea recursului său, casarea deciziei atacate, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate şi reducerea acesteia.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este fondat, iar recursul declarat de inculpatul S.O.B. nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză, au făcut o corectă încadrare juridică a faptei comisă de inculpat, în textul de lege corespunzător şi i-au aplicat o pedeapsă just proporţionalizată, conform criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie tâlhărie „furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmărilor infracţiunii, ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea”.
Rezultă deci, că tâlhăria este o infracţiune complexă în componenţa căreia intră infracţiunea de furt şi o acţiune violentă îndreptată contra persoanei.
Totodată, mai rezultă că există infracţiune de tâlhărie numai în cazul când furtul este comis printr-o acţiune violentă, îndreptată contra unei persoane, ci şi atunci când făptuitorul, după comiterea furtului, exercită acţiuni violente pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru a-şi asigura scăparea.
Ori, în cauză, din probele administrate, rezultă că după ce au observat că inculpatul a sustras tricoul, martorii N.L.G. şi B.A.I. l-au condus pe inculpat în curtea din spatele magazinului, solicitând celorlalţi salariaţi să anunţe poliţia, inculpatul a fost escortat, fiind ţinut de câte o mână de către doi martori.
Ajunşi în curtea din spatele magazinului, martorul B.A.I. a dat drumul mâinii inculpatului, iar acesta a profitat de moment şi cu mâna liberă a încercat să îl lovească pe martorul N.L.G. în faţă cu pumnul. Acesta s-a ferit, iar inculpatul a reuşit să se elibereze şi să fugă din curtea magazinului, fiind însă urmărit şi prins de cei doi martori.
Aşadar, „scăparea” din mâinile martorilor este o acţiune violentă, inculpatul smulgându-se din strânsoarea acestora, surprinzându-i şi încercând astfel să-şi asigure scăparea.
În consecinţă, fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, cum în mod corect a apreciat instanţa de fond şi nu pe cele ale infracţiunii de furt calificat, cum în mod eronat a reţinut instanţa de apel.
În ce priveşte critica formulată de inculpat, în sensul greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, se constată că nu este întemeiată şi urmează să fie respinsă.
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, prima instanţă a ţinut seama de toate criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările comiterii ei, dar şi de persoana inculpatului, care este recidivist, dovedind perseverenţă pe calea infracţionalităţii, a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal şi se află la o vârstă tânără.
De altfel, pedeapsa de 6 ani închisoare, sub aspectul cuantumului său, se încadrează în limitele legale, prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserţiei sale în comunitate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşadar, se constată că nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatului, urmând ca recursul său să fie respins ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti să fie admis.
Se va casa Decizia atacată şi se va menţine hotărârea pronunţată de prima instanţă, şi anume, sentinţa nr. 931 din 8 octombrie 2002, a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.O.B.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 31 ianuarie 2002, la 11 iunie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul urmează să fie obligat la plata cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 791/ A din 4 decembrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul S.O.B.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa nr. 931 din 8 octombrie 2002, a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.O.B. împotriva deciziei sus-menţionate.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 31 ianuarie 2002, la 11 iunie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2798/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2800/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
