CSJ. Decizia nr. 2856/2003. Penal. Art.215 alin.3,5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2856/2003
Dosar nr. 1412/2003
Şedinţa publică din 13 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 516 din 10 decembrie 2002, pronunţată în dosar nr. 4601/2001 a Tribunalului Satu Mare, în baza art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.C., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la o pedeapsă de: 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., potrivit art. 65 C. pen.
În baza art. 290 C. pen., cu înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat: un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de:
- 12 ani închisoare şi interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., potrivit art. 65 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv din 4 august 2001, la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile SC R.G. SRL Satu Mare, prin M.V., suma de 6.800.000.000, reactualizată cu rata inflaţiei la data pronunţării hotărârii şi 5.000.000 lei cheltuieli judiciare în baza art. 193 C. proc. pen.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.800.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că: în cursul lunii mai 2001 inculpatul D.C. a fost contactat telefonic de învinuitul S.D., patron al firmei SC S.I. SRL Iaşi, societate înregistrată la Camera de Comerţ şi Industrie din anul 1994, având ca obiect de activitate comerţ cu amănuntul în magazine speciale, cu vânzare predominantă de produse nealimentare, asociat fiind S.D., ultima actualizare la registrul comerţului fiind din anul 1995, învinuit care i-a solicitat inculpatului D.C. să ia legătura cu martorul P.I., pe care inculpatul nu-l cunoştea, urmând să se prezinte acestuia ca venind în numele învinuitului S.D.
Învinuitul S.D. i-a spus inculpatului D.C. că martorul P.I., urma să-l pună în legătură cu un cetăţean din Satu Mare, respectiv partea vătămată M.V., urmând ca inculpatul D.C. să fie cel prin care urma a se derula afacerea cu rulmenţi, pe care partea vătămată M.V. urma să-i livreze firmei învinuitului S.D., acesta la rândul său trebuind să facă plata rulmenţilor prin compensări cu materiale metalurgice.
Pentru acest serviciu învinuitul S.D. i-a oferit inculpatului D.C. suma de 1000 dolari SUA, bani pe care acesta i-a primit şi ulterior, după ce rulmenţii au fost descărcaţi în Iaşi.
Cum inculpatul a acceptat oferta făcută de învinuitul S.D., s-a deplasat la biroul martorului P.I., căruia i-a spus că vine din partea lui S.D., cerându-i să-l pună în legătură cu partea vătămată M.V., spunându-i martorului P.I., că la venirea părţii vătămate el se va prezenta ca fiind P.L., fără ca martorul P.I. să reacţioneze în vreun fel la această afirmaţie a inculpatului D.C.
După aproximativ 10 minute de la intrarea inculpatului în biroul martorului P.I. a sosit şi partea vătămată M.V., căruia inculpatul i s-a prezentat ca fiind P.L. şi a precizat că este administratorul firmei SC S.I. SRL Iaşi şi a purtat o discuţie detaliată, despre felul în care urma să se deruleze afacerea, precizându-se că, compensările urmau să aibă loc în termen de 60 de zile de la data livrării şi respectiv, recepţiei rulmenţilor, valoarea totală a rulmenţilor ridicându-se la suma de 6.800.000.000 lei.
În baza acestei înţelegeri intervenite între partea vătămată M.V., asociat unic al SC R.G. SRL Satu Mare şi inculpatul D.C., cu privire la care partea vătămată avea reprezentarea, că se numeşte P.L. şi este administrator al firmei SC S.I. SRL Iaşi, în cursul lunii iunie 2001, respectiv 14 iunie 2001 şi respectiv 24 iunie 2001, partea vătămată a expediat două transporturi de rulmenţi în municipiul Iaşi, marfa fiind însoţită de delegatul firmei SC R.G. SRL Satu Mare, martorul T.G.
Cantităţile de rulmenţi au fost depozitate la cererea inculpatului, în curtea firmei SC S. SRL Iaşi, şi pentru a întări credibilitatea asupra calităţii sale, inculpatul D.C. a semnat şi ştampilat cu ştampila aparţinând SC S.I. SRL Iaşi, contractul comercial din dosarul de urmărire penală, pe care l-a înmânat delegatului firmei SC R.G. Satu Mare, în vederea semnării acestuia şi de partea vătămată.
Ulterior, rulmenţii au fost ridicaţi de la SC S. SRL Iaşi, unde fuseseră depozitaţi de către învinuitul S.D., care apoi a dispărut de la domiciliu fără a-i face vreo plată lui M.V. şi fără a se putea identifica locul unde au fost duşi rulmenţii.
Partea vătămată M.V., în numele SC R.G. SRL Satu Mare, s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 6.800.000.000 lei, cu reactualizarea sumei la data pronunţării sentinţei, din dosarul instanţei de fond.
Întrucât învinuitul S.D. a dispărut de la domiciliu, fiind dat în urmărire generală, cauza a fost disjunsă faţă de acesta.
În urma cercetărilor efectuate a rezultat că inculpatul D.C. nu a avut nici o calitate în cadrul SC S.I. SRL Iaşi, şi că s-a prezentat părţii vătămate ca fiind P.L., atribuindu-şi calitatea de administrator al acestei societăţi, în baza unei înţelegeri prealabile cu învinuitul S.D., în scopul inducerii în eroare a părţii vătămate.
Din verificările efectuate la Camera de Comerţ şi Industrie s-a stabilit că SC S.I. SRL Iaşi nu are majorat capitalul social şi ca administrator al acestei societăţi este doar învinuitul S.D.
Faptele inculpatului D.C. aşa cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., ele fiind dovedite prin probele administrate în cauză şi recunoscute de către inculpat, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei.
În urma verificărilor efectuate în cauză, la termenul de judecată din 16 iunie 2002 s-a pus în discuţie, urmând a se înlătura din încadrarea juridică dată faptelor, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., întrucât din relaţiile primite de la Judecătoria Iaşi, rezultă că inculpatul a executat integral pedeapsa care a constituit primul termen al recidivei, iar la data comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată, era împlinit termenul de reabilitare.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel inculpatul D.C., solicitând admiterea lui şi desfiinţarea hotărârii în sensul reţinerii în favoarea acestuia de circumstanţe atenuante judiciare şi reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În susţinerea motivelor de apel se arată că este nedrept ca doar unul dintre participanţii la comiterea faptei să sufere rigorile legii, iar adevăraţii autori şi instigatori să rămână nepedepsiţi. În acest sens, se invocă activitatea infracţională desfăşurată de către martorul P.I.
Deci în raport de împrejurările comiterii faptei, de persoana inculpatului, care nu este recidivist, de folosul material obţinut de acesta în urma comiterii infracţiunii, de 1000 DOLARI SUA şi de împrejurarea că pe parcursul judecării apelului prejudiciul a fost recuperat, se apreciază că pot fi reţinute circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului şi să i se reducă pedeapsa, sub minimul prevăzut de lege.
În apel, deşi în motivele scrise s-a criticat sentinţa penală şi sub aspectul laturii civile în susţinerile orale nu s-a mai susţinut această critică.
Prin Decizia penală nr. 38/ A din 27 februarie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de inculpat, a casat hotărârea instanţei de fond, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au recontopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii şi s-a computat din pedeapsă, timpul arestării preventive.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul din apel, respectiv reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., învederând în principal că prejudiciul a fost acoperit.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului invocat de inculpat, care îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că în raport de probele administrate, vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită, nefiind contestată nici de acesta.
Sub aspectul individualizării pedepsei se constată că instanţa a făcut o justă individualizare a pedepsei, respectându-se criteriile stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Apărarea inculpatului în sensul aplicării circumstanţelor atenuante şi pe cale de consecinţă reducerea pedepsei aplicate, nu poate fi primită, având în vedere persoana acestuia care deşi, nu este recidivist, a suferit multiple condamnări pentru infracţiuni de prejudiciu, începând din anul 1976.
Pe cale de consecinţă, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Se va computa din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 august 2001, la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C., împotriva deciziei penale nr. 38/ A din 27 februarie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 4 august 2001, la 13 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2855/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2857/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
