CSJ. Decizia nr. 362/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.362/2003
DOSAR NR.3052/200.
Sedinţa publică din 24 ianuarie 2003
S-aluat în examinare recursuldeclarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr.194 din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Suceava.
S-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest şi asistatde apărător desemnat din oficiu, B.A., lipsind celelalte părţi din cauză.
Procedura legal îndeplinită.
Apărătorul a cerut admiterea recursului şi în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei.
Procurorul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul în ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanţei, soluţionarearecursului.
CURTEA
Asupra recursuluide faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.52 din 11 ianuarie 2002 a Tribunalului Botoşani, s-au hotărât următoarele:
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul P.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art.211 alin.2 lit.a,e Cod penal (parte vătămată fiind M.T.) şi art.211 alin.2 lit.a,e Cod penal (parte vătămată fiind S.I.); şi a condamnat inculpatul P.I. la un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.208, 209 lit.a,e cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind T.R.; un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.208 alin.1 cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind H.N.; 1 an şi 6 luni închisoare,pentrusăvârşireainfracţiuniiprevăzutădeart.208, 209 lit.a, e cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind G.S.; 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.208, 209 lit.a, e, cu aplicarea art.99, parte vătămată fiind N.I.; 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.208 alin.1 lit.a,e cu aplicarea art.99 Cod penal, partea vătămată, fiind A.M.; 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,e cu art.99 Cod penal, parte vătămată fiind C.L.; 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.211 alin.2 lit.e cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind L.D.; 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.211 alin.2 lit.e cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind Ţ.G.; 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,e cu 99 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, din art.208, 209 lit.c, cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind A.M.
În baza art.33,34 Cod penal, au fost contopite pedepsele, fiind obligat inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 5 ani închisoare, cu privare de libertate.A fost menţinută starea de arest şi dedusă reţinerea şi arestarea preventivă, de la 14 iunie 2001, la zi;
- în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul H.A. pentru săvârşirea a două complicităţi la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.2 lit.a,e cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind S.I. şi M.T.
În baza art.104 Cod penal, s-a dispus internarea inculpatului minor H.A. într-un Centru de reeducare ca urmare a săvârşirii infracţiunii prevăzută de art.26 raportat la art.208, 209 lit.e Cod penal, parte vătămată fiind N.I.;art.26raportat la art.211 alin.2 lit.a,e cu aplicarea art.99 Cod civil, parte vătămată fiind L.D.; art.26 raportat la art.211 alin.2 lit.a,e cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată, fiind Agachi Mimi; art.208 alin.1 cu aplicarea art.99 Cod penal, parte vătămată fiind G.S..
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă arestarea preventivă, de la 15 iunie 2001, la zi.
A fost condamnat inculpatul A.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.208, 209 lit.a,e cu aplicarea art.99, art.74 şi 76 Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare, parte vătămată fiind G.S.. Conform art.83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1910 din 10 iunie 1000 a Judecătoriei Botoşani, urmând ca inculpatul să execute alături de pedeapsa prezentă şi pe aceea, în total, 2 ani şi 3 luni, cu privare de libertate.
A fost obligat inculpatul P.I., în solidar cu părţile responsabile civilmente P.V. şi V., să plătească părţii civile H.N.,sumade2.500.000 lei;C.L.,sumade 1.700.000 lei şi către Ţ.G. suma de 2.000.000 lei, despăgubiri civile.
În baza art.118 lit.a Cod penal, s-a confiscat de la inculpatul P.I. în solidar cu părţile responsabile civilmente P.V. şi P.V., suma de 3.300.000 lei.
Au fost obligaţi inculpaţii minori P.I. şi H.A. în solidar cu părţile responsabile civilmente P.V., P.V. şi H.P.şi Handra Mariana să plătească părţii civile N.I., suma de 2.600.000 lei despăgubiri civile; către partea civilă Luchian Dana, suma de 1.500.000 lei, iar către partea civilă Agachi Mihai, suma de 1.000.000 lei, despăgubiri civile.
Au fost obligaţi inculpaţii minori P.I., H.A. şi A.I., în solidar cu părţile responsabile civilmente P.V. şi Violeta, H.P. şi M., A.M. şi E., să plătească părţii civile G.S., suma de 650.000 lei despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
1. În noaptea de 25/26 ianuarie 1999, în timp ce se afla în faţa Maternităţii Botoşani şi încerca să dea un telefon, inculpatul minor P.I. a intrat într-o încăpere a maternităţii, a forţat uşa de la fişet, din care a sustras o haină de blană, aparţinând părţii vătămate T.R..
2. Inculpaţii minori P.I. şi H.A. în noaptea de 3/4 ianuarie 2000, în timp ce se aflau în parcul din cartierul Curcubeului din Botoşani, s-au întâlnit cu partea vătămată C.L.. Inculpatul P.I. i-a smuls părţii vătămate telefonul mobil din mână şi o sacoşă în care partea vătămată avea trei sticle de vin şi ambii inculpaţi au plecat în fugă. Ajunşi în parcul Mihai Eminescu cei doi inculpaţi au consumat o parte din vinul furat, înţelegându-se ca telefonul mobil să-l vândă inculpatului H.A., iar suma obţinută, să o împartă a doua zi.
A doua zi, inculpatul H.A. a vândut telefonul mobil martorului V.I. cu suma de 200.000 lei, din care 100.000 lei a dat-o inculpatului P.I..
3. Pe data de 15 aprilie 2000, în timp ce partea vătămată Ţ.G. se afla în piaţa centrală a municipiului Botoşani, inculpatul P.I. i-a smuls părţii vătămate, geanta din mână şi a fugit. În geantă, partea vătămată avea un telefon mobil şi alte bunuri.
A doua zi au vândut telefonul mobil martorului M.F.C. cu suma de 700.000 lei.
4. La data de 15 februarie 2001, inculpaţii minori P.I. şi H.A. s-au întâlnit cu inculpatul A.I., înţelegându-se să se deplaseze în oraş şi să fure bunuri, iar banii obţinuţi în urma vânzării bunurilor furate să-i împartă.
Cei trei inculpaţi au intrat în magazinul S.C. „N” SRL, au observat că înspateletejgheleiseafla ogeantă şiîn timp ce inculpatul P.I. discuta cu partea vătămată G.S. pentru a nu obseva ce fac ceilalţi doi inculpaţi, inculpatul H.A. a luat o geantă şi a plasat-o inculpatului A.I.. În geantă, partea vătămată avea suma de 100.000 lei şi actele de identitate. După ce au ieşit din magazin, inculpaţii au împărţit banii, iar geanta şi actele le-au aruncat.
5. La 28 aprilie 2001, inculpatul P.I. s-a deplasat la Spitalul „Sf.Paraschiva” Botoşani, sesizând că într-un cabinet nu este nici o persoană, a intrat şi de pe birou, a sustras telefonul mobil, aparţinând părţii vătămate H.N.
6. Pe 3 aprilie 2001, inculpatul P.I. a intrat în farmacia S.C. „N” SRLşi a observat că partea vătămată A.M.- administratorul societăţii - a pus bani într-un sertar, din incinta farmaciei.
Inculpatul s-a întins peste tejghea şi şi-a însuşit suma de 1.800.000 lei.
7. La data de 19 mai 2001 inculpaţii P.I., H.A. şi învinuitul P.M.C. şi-au propus să se deplaseze în municipiul Dorohoi, pentru furat de bunuri.
În jurul orelor 14,00 au intrat într-un magazin al S.C. „L” SRL, unde, de serviciu era partea vătămată N.I.. În timp ce inculpatul H.A. şi învinuitul P.M.C. au o discuţie cu partea vătămată, pentru a-i sustrage atenţia, inculpatul P.I. a intrat după tejghea şi a luat, de lângă un cântar, suma de 4.000.000 lei şi au fugit din magazin.
8. Pe data de 26 mai 2001, inculpatul P.I. şi H.A. se deplasau pe str.Cuza Vodă din Botoşani şi întâlnindu-se cu partea vătămată L.D. au observat că la gât poartă un lănţişor de aur. Cei doi inculpaţi au mers în urma părţii vătămate şi în momentul în care s-au apropiatde ea, inculpatul P.I. i-a smuls lănţişorul de la gât şi au dispărut în fugă.
În zilele următoare, inculpaţii au vândut lănţişorul unei persoane necunoscute.
9. La data de 5 iunie 2001, în jurul orelor 12,00, aflându-se pe str.Cuza Vodă din Botoşani, inculpatul P.I. a văzut că partea vătămată A.M. are în mâini un portmoneu, propunându-şi să i-l fure. În portmoneu,partea vătămată avea buletinul de identitate şi suma de 1.000.000 lei.
S-a mai reţinut că faptele comise în dauna părţii vătămate MT. Şi S.I. nu au fost comise de inculpaţii P.I. şi H.A. şi, conform art.10 lit.c Cod procedură penală, s-a dispus achitarea lor.
Faţă de inculpatul A.I. s-a reţinut că deşi nu este recidivist, a comis prezentele fapte în termenul de încercare, prevăzute de art.82 şi art.110 Cod penal, faţă de pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1910 din 10 iunie 1999 a Judecătoriei Botoşani, astfel că s-a procedat la revocarea suspendării condiţionate.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri inculpaţii şi părţile responsabile civilmente P.V. şi V.P., toţi, criticând-o pentru netemeinicie, constând în greşita individualizare a sancţiunilor aplicabile inculpaţilor.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr.194 din 10 iunie 2002 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.I. împotriva sentinţei penale nr.52 din 11 februarie 2002 a Tribunalului Botoşani şi l-a obligat pe acesta să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 450.000 lei vor fi avansaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Prin aceeaşi hotărâre, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii P.I. şi H.A., precum şi apelul declarat de părţile responsabile civilmente P.V. şi P.V. împotriva sentinţei sus-menţionate, pe care a desfiinţat-o, parţial, în sensul că:
A înlăturat măsura de siguranţă a confiscării sumei de 3.300.000 lei de la părţile civilmente responsabile P.V. şi V.P.
A înlăturat obligarea inculpaţilor P.I. şi H.A. la plata sumei de 1.500.000 lei către L.D., precum şi obligarea părţilor civilmente responsabile.
A achitat pe inculpatul H.A., pentru infracţiunea prevăzută de art.208 alin.1 cu 99 Cod penal (fapta din 15 februarie 2001, parte vătămată G.S.), în temeiul art.50 raportat la art.99 alin.1 Cod penal şi art.10 lit.e raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală;
A înlăturat obligarea inculpatului H.A. şi a părinţilor la plata sumei de 650.000 lei despăgubiri către partea civilă G.S.;
A înlocuit măsura internării într-un centru de reeducare a inculpatului H.A., cu măsura educativă a libertăţii supravegheate, prevăzută de art.102 Cod penal, încredinţând obligaţia supravegherii părinţilor, punându-le în vedere acestora, obligaţiile ce le revin potrivit art.103 alin.2 Cod penal;
A anulat mandatul de arestare preventivă nr.74 din 15 iunie 2001 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi a puns în libertate, de îndată, pe inculpatul H.A., de sub puterea acestuia.
S-a dedus, în continuare, arestarea preventivă a inculpatului P.I., cu data de 11 februarie 2002 şi menţine arestarea.
S-au menţinut celelalte dispoziţiuni ale sentinţei.
Onorariile de apărători s-a dispus să fie plătite din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a da această hotărâre, Curteade Apel, a stabilit că recursul inculpatului A.I. este nefondat, în timp ce celelalte apeluri sunt întemeiate, în parte, pentru următoarele motive:
Partea vătămată A.M. a menţionat în mod expres că nu se constituie parte civilă în cauză, situaţie, în care, în baza art.118 lit.a Cod procedură penală, instanţa de fond a confiscat de la inculpatul minor P.I., în solidar cu părţile responsabile civilmente, produsul infracţiunii, respectiv suma de 3.300.000 lei. Conform art.111 Cod penal măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele ce au săvârşit faptele penale, ceea ce înseamnă că au caracter personal. În aceste împrejurări, în mod greşit, prima instanţă a luat măsura confiscării speciale şi faţă de părţile responsabile civilmente P.V. şi P.V.,deşi, ea trebuia luată doar faţă de inculpatul minor P.I., astfel încât respectiva solidaritate va fi înlăturată în cadrul apelurilor acestui inculpat şi a părţilor responsabile civilmente.
În rezolvarea laturii civile faţă de partea vătămată L.D., prima instanţă a obligat inculpaţii minori P.I., H.A., în solidar cu părţile responsabile civilmente, să plătească acesteia suma de 1.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile. În cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată L.D. declară că din prejudiciul de 1.500.000 lei a fost despăgubită cu suma de 1.200.000 lei şi nu se mai constituie parte civilăîncauză. Caurmare,inculpaţiişipărţile responsabile civilmente nu trebuiau obligaţi la acoperirea din noua acestui prejudiciu, deficienţă, ce va fi înlăturată.
În ce-l priveşte pe inculpatul minor H.A. s-a reţinut că pe lângă cele trei complicităţila infracţiunile de furt calificat şi tâlhărie, acesta ar fi săvârşit la 15 februarie 2001 şi infracţiunea de furt prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal, în dauna părţii vătămate G.S.. Inculpatul este născut la 7 aprilie 1987, iar la data comiterii acestei fapte, avea vârsta de 13 ani şi 10 luni.
Conform art.99 alin.1 Cod penal, minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani, nu răspund penal, iar potrivit art.50 Cod penal, minoritatea făptuitorului este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Ca urmare, instanţa de apel, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, va achita pe inculpatul H.A. pentru comiterea acestei infracţiuni şi pe cale de consecinţă va fi înlăturată şi dispoziţia prin care acest inculpat minor şi părţile responsabile civilmente, au fost obligaţi la plata sumei de 650.000 lei, câtre partea civilă G.S..
Având în vedere că inculpatul minor H.A. a comis trei complicităţi la infracţiuni de furt sau tâlhărie, că a avut o poziţie procesuală corectă de recunoaştere a faptelor, că în conformitate cu expertiza psihiatrică, prezintă unele tulburări de comportament, că este cursant al unei şcoli speciale, instanţa de apel a apreciat că o reducere mai eficientă a sancţiunii, poate fi realizată prin aplicarea măsurii educative prevăzută de art.103 Cod penal şi prin continuarea cursurilor şcolii speciale, încredinţând obligaţia supravegherii minorului, părinţilor acestuia. Ca urmare, se va proceda la înlocuirea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare a inculpatului H.A. cu măsura educativă a libertăţii supravegheate,prevăzutădeart.103Cod penal,încredinţândobligaţia supravegherii minorului părinţilor acestuia, cărora li se vor pune în vedere, obligaţiile ce le revin din art.103 alin.2 Cod penal.
Având în vedere că nu mai există vreun motiv care să justifice măsura preventivă, va fi anulat mandatul de arestare preventivă preventivă privind pe inculpatul H.A., care va fi pus de îndată, în libertate.
Prin urmare, vor fi admise apelurile declarate de inculpaţii P.I., H.A. şi cele ale părţilor responsabile civilmente P.V. şi P.V., urmând a se proceda în sensul celor menţionate.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii.
În schimb apelul formulat de inculpatul A.I., care a solicitat achitarea în baza art.181 Cod penal, va trebui respins, din moment ce acesta a comis o infracţiune de furt calificat în dauna părţii vătămate G.S., căreia i-a sustras geanta, faptă comisă în condiţiile agravante prevăzute de art.209 lit.a,e Cod penal, şi cum inculpatul apelant posedă antecedente penale, beneficiind anterior de clemenţa legii, fără să-şi îndrepte comportamentul infracţional, nu se poate susţine că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol al unei infracţiuni.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.I. criticând-o pentru netemeinicie constând în aceea că i s-a aplicat o pedeapsă prea mare, necorespunzătoare criteriilor de individualizare.
Inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Analiza hotărârii atacate, în raport de critica formulată, demonstrează că aceasta nu este întemeiată.
Inculpatul recurent a comisîn prezenta cauză un număr de cinci infracţiuni de furt şi patru infracţiuni de tâlhărie, în condiţiile formelor agravante prevăzute fie de art.209 lit.a,e Cod penal, fie art.211 alin.2 lit.d şi e Cod penal.
În aceste condiţii, pedeapsa aplicată inculpatului, îndreptată spre minimul special, prevăzut de lege, este corect individualizată, corespunzând criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal încât, solicitarea de reducere a cuantumului ei apare ca neîntemeiată, impunându-se a fi respinsă, ca atare, cu consecinţa respingerii recursului declarat, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, menţinându-se, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce conform art.88 Cod penal, timpul arestării preventive a inculpatului.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr.194 din 10 iunie 2002 aCurţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive ainculpatului de la 14 iunie 2001la 24 ianuarie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 295/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 363/2003. Penal → |
|---|
