CSJ. Decizia nr. 2959/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2959/2003
Dosar nr. 1378/2003
Şedinţa publică din 19 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa a respins cererea formulată de condamnatul M.C.D., prin care a solicitat în baza art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 1604/1998 a Curţii Supreme de Justiţie.
S-a motivat, în esenţă, că deşi actele medico-legale şi raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat de I.N.M.L. Bucureşti, confirmă „susţinerea condamnatului că este suferind „din concluziile acestora ar rezulta că „o eventuală întrerupere a executării pedepsei este nejustificată".
În sprijinul soluţiei de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, s-a mai arătat că acest raport medico-legal a fost avizat de Comisia superioară medico-legală, „cu menţiunea că patologia cardio-vasculară este gravă, susceptibilă de complicaţii, mai ales în condiţii de detenţie".
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 75/ P din 11 martie 2003, a respins apelul condamnatului.
Recursul condamnatului este fondat, dar pentru alte motive decât cele invocate.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detenţiei pe viaţă poate fi întreruptă, în cazul în care se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
În raport de exigenţele textului de lege mai sus-menţionat, instanţele trebuiau să constate că concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală, precum şi avizul Comisiei Superioare Medico - Legale a I.N.M.L. M.M. Bucureşti, nu răspund clar la întrebarea ce constituie obiect al probaţiunii, în cauză.
Sub acest aspect, avizul Comisiei Superioare arată că „riscurile apariţiei unor accidente cardio-vasculare imprevizibile, inclusiv cu sfârşit letal, sunt mai mari în condiţii de detenţie".
Referitor la concluzia noului raport de expertiză medico-legală, în sensul că „o eventuală propunere de întrerupere a executării pedepsei, din punct de vedere exclusiv medical, ar fi nejustificată", Comisia Superioară evită să se pronunţe clar, arătând că „este rolul activ al instanţei de a hotărî.., dacă (condamnatul) poate continua executarea pedepsei".
Ori, apare evident că, faţă de aceste concluzii neclare şi incomplete instanţele nu aveau răspunsul, clar impus de dispoziţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., necesar pentru a declara terminată cercetarea judecătorească şi pentru a pronunţa o soluţie temeinică şi legală în cauză.
De aceea, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, care va trebui să solicite o nouă expertiză medico-legală şi un nou aviz de la Comisia Superioară a I.N.M.L., în sensul unui răspuns clar, dacă condamnatul, în raport de afecţiunile pe care le are, se află sau nu în imposibilitate de a executa pedeapsa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnatul M.C.D., împotriva deciziei penale nr. 75/ P din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează Decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 47 din 20 ianuarie 2003 a Tribunalului Constanţa şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2958/2003. Penal. Art.217 alin.1, 292 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 2960/2003. Penal. Contestatie la executare.... → |
|---|
