CSJ. Decizia nr. 2963/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2963/2003
Dosar nr. 822/2003
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 265 din 7 mai 2002, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul P.M., fără antecedente penale, deţinut în Penitenciarul Iaşi, la 8 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., fără a preciza limitele.
Inculpatul a fost obligat la 15 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile, pentru daune morale către partea civilă U.M.
S-a reţinut că, la data de 1 august 2001, în urma unui conflict determinat de construirea unui gard, inculpatul P.M. a aplicat, cu o sapă, două lovituri părţii vătămate U.M., cauzându-i leziuni vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 28 din 28 ianuarie 2003, a admis apelurile declarate de procuror şi inculpat împotriva acestei sentinţe, pe care a desfiinţat-o în parte în latură penală şi civilă.
Rejudecând cauza, instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi a redus pedeapsa la 3 ani şi 4 luni închisoare, stabilind totodată durata pedepsei complementare, enumerate la art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod la 2 ani.
Cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile U.M. sub forma daunelor morale, au fost reduse de la 15 la 7,5 milioane lei.
S-a motivat că inculpatul a luat hotărârea infracţională pe fondul unei conduite ilicite a părţii vătămate, care după ce a pătruns fără drept în curtea locuinţei familiei inculpatului şi a exercitat acte de ameninţare asupra mamei acestuia, determinând-o să ţipe, şi după ce a luat o scândură din gard şi a încercat să-l lovească pe inculpat, a creat în psihicul acestuia o stare puternică de tulburare, stare sub imperiul căreia inculpatul a exercitat actele de violenţă. Faţă de această situaţie, s-a considerat că existenţa stării de provocare rezultă din probele administrate şi prin reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului şi, totodată, a despăgubirilor pentru daune morale acordate părţii civile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă U.M., fără a-l motiva în scris şi fără a se prezenta să-l susţină.
Examinând hotărârea pronunţată se constată că aceasta este legală şi temeinică, despăgubirile civile acordate părţii civile U.M. fiind stabilit în limite rezonabile şi în raport cu starea de provocare substanţial motivată de instanţa de apel.
În consecinţă, recursul părţii vătămate va fi respins, aceasta urmând să fie obligată la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include şi onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă U.M., împotriva deciziei penale nr. 28 din 28 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2960/2003. Penal. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 2964/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
