ICCJ. Decizia nr. 2960/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2960/2003
Dosar nr. 1445/2003
Şedinţa publică din 19 iunie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1165 pronunţată la data de 9 decembrie 2002, în dosarul nr. 6012/2002 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală s-a admis contestaţia la executare formulată de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din M.I. şi s-a dispus cazarea sub supraveghere a cetăţeanului străin A.R.A.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa fondului, a reţinut că, în cauză, s-a ivit un impediment în executarea expulzării dispusă prin sentinţa penală nr. 554 din 22 decembrie 1998 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2080 din 12 mai 2000 a Curţii Supreme de Justiţie şi care conturează motivul prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen.
S-a reţinut, de asemenea, că, potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 123 2 aprilie 2001, privind regimul străinilor în România, instanţa poate dispune ca până la efectuarea expulzării de către organele de poliţie, în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură penală, străinul să fie cazat sub supraveghere într-un loc special amenajat în acest scop.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în cererea sa că doreşte să fie pus în libertate din Centru de Primire, Triere şi Cazare Otopeni, ca urmare a admiterii apelului declarat şi înlăturării măsurii expulzării în Iran, unde ar putea fi persecutat politic.
Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul condamnatului reţinând că, deşi în cauză există un impediment în executarea măsurii de siguranţă a expulzării, până la rezolvarea acesteia, în mod corect instanţa de fond a dispus cazarea sub supraveghere a condamnatului (cetăţean străin) în Centul de primire, cazare şi triere Bucureşti – Otopeni.
Decizia instanţei de apel a fost recurată de condamnat, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond revocarea măsurii de siguranţă a expulzării.
În motivele de recurs condamnatul susţine că în mod greşit i-a fost respinsă contestaţia la executare şi i s-a refuzat revocarea măsurii de siguranţă, prevăzută de art. 117 C. pen., atâta timp cât cererea sa, s-a întemeiat pe temerea obiectivă că odată întors în Iran, ţara sa de origine, viaţa sa este pusă în primejdie.
Recursul nu este întemeiat.
Verificând hotărârile pronunţate în cauză, respectiv actele şi lucrările de la dosar, în raport de criticile invocate, cât şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, că recursul declarat este neîntemeiat.
Cererea adresată instanţei de fond şi înregistrată pe rolul acesteia, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 6012/2002 a fost formulată de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din M.I., având ca obiect contestaţie la executare.
Pe această cale s-a solicitat instanţei să dispună cazarea în Centul de primire, triere şi cazare Bucureşti – Otopeni a condamnatului A.R.A., cetăţean străin până la momentul expulzării sale.
S-a arătat în motivarea cererii că cetăţeanul iranian nu posedă documente de călătorie, iar în lipsa acestora nu se poate pune în executare măsura de siguranţă a expulzării, fiind nevoie de timp pentru efectuarea demersurilor necesare; astfel încât în temeiul art. 22 alin. (2) din Legea 123/2001 se poate dispune cazarea sub supraveghere a acestuia într-un centru special, până la expulzare.
Instanţa de fond s-a pronunţat în sensul solicitat, dispunând cazarea condamnatului sub supraveghere, hotărâre menţinută şi de instanţa de apel.
Se constată aşadar că susţinerea recurentului din motivele de recurs depuse la dosar nu este reală, în sensul că în cauză acesta nu a formulat o cerere de revocare a măsurii de siguranţă, instanţele pronunţându-se numai cu privire la cererea Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei.
Hotărârile pronunţate de instanţe au fost corecte, întemeiate pe dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea 123/2001 şi în conformitate cu art. 461 C. proc. pen., astfel că nu se justifică infirmarea lor.
Pe de altă parte, susţinerile recurentului pot forma obiectul unei cereri separate asupra căreia instanţele s-ar putea pronunţa, avându-se în vedere dispoziţiile art. 117 C. pen., care nu obligă la expulzarea doar în statul de origine al celui condamnat, impunând numai ca această măsură de siguranţă să se execute într-un stat, în care nu există riscul ca persoana expulzată să fie supusă la tortură.
Pentru aceste considerente Curtea apreciază ca nefondat recursul declarat, pe care îl va respinge ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.R.A., împotriva deciziei penale nr. 56 din 11 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă condamnatul la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă arabă se va plăti din fondul Curţii Supreme de Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2959/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 2963/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
