CSJ. Decizia nr. 2966/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2966/2003
Dosar nr. 1656/2003
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 149/P din 16 septembrie 2002, Tribunalul Neamţ, secţia penală, a condamnat pe inculpatul M.C la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen. A fost computată din pedeapsă durata arestării preventive de la 16 noiembrie 2001 la zi. S-a luat act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că în noaptea de 14 noiembrie 2001, în urma unor discuţii violente cu soţia sa, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a aplicat acesteia lovituri puternice în zone vitale care au provocat decesul soţiei sale, găsită decedată a doua zi în spatele blocului unde locuiau.
Tribunalul a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante constând în lipsa antecedentelor penale, împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, starea de ebrietate, precum şi faptul că inculpatul se ocupa singur de întreţinerea copilului major student.
Prin Decizia penală nr. 106 din 11 martie 2003, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, vizând, în principal, achitarea sa întrucât ar exista dubii în privinţa săvârşirii faptei de către inculpat, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 183 C. pen. şi reducerea pedepsei.
Curtea de apel a reţinut că nu există dubii cu privire la inculpat, ca autor al faptei, întrucât chiar declaraţiile acestuia coroborate cu declaraţia martorei B.L., vecină cu soţii M., precum şi cu concluziile medicilor legişti, exprimate în Raportul medico-legal, constituie probe certe privind săvârşirea faptei de către inculpat, între loviturile aplicate şi deces existând un raport de cauzalitate.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând ca motive aceleaşi apărări făcute în instanţa de apel, susţineri vizând existenţa unor dubii privind săvârşirea faptei de către inculpat, încadrarea greşită a faptei în art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., în loc de art. 183 C. pen., precum şi greşita individualizare a pedepsei.
Examinând motivele de recurs formulate de inculpat în raport cu probele efectuate în cauză, Curtea constată netemeinicia acestora, pentru următoarele motive:
Astfel cum rezultă din declaraţiile vecinilor inculpatului (C.L., G.I., S.M., B.N., B.L. A.V.G.V.), inculpatul şi îndeosebi soţia sa consumau în mod frecvent băuturi alcoolice, situaţii în care inculpatul se manifesta deosebit de violent (soţia sa pierzând chiar nişte dinţi ca urmare a agresiunii inculpatului). În noaptea de 14 noiembrie 2001, în care a decedat victima, între soţii M. a fost, de asemenea, o ceartă violentă auzită de vecini, inculpatul lovind-o cu deosebită putere în zone vitale (faţă, torace) şi provocându-i multiple fracturi costale bilaterale cu pneumotorax bilateral, leziuni care i-au cauzat moartea.
Inculpatul a acţionat cu intenţie, fiind conştient că asemenea lovituri pot produce decesul soţiei sale. Fapta săvârşită de inculpat a fost corect încadrată în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. (caz în care nu există intenţia de a suprima viaţa victimei, acest rezultat intervenind fără ca inculpatul să-l fi urmărit sau acceptat, ori să fi putut să prevadă rezultatul).
În speţă, însă, intensitatea loviturilor aplicate de inculpat victimei, rezultă nu numai din examinarea de către medicii legişti a cadavrului victimei, ci şi chiar din examinarea mâinii drepte a inculpatului (cu care acesta a lovit-o pe soţia sa) de către Serviciul de medicină legală al Judeţului Neamţ, care a evidenţiat leziuni traumatice ce necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale şi care pot data din 14 noiembrie 2001.
Prin urmare, atât sub aspectul reţinerii vinovăţiei inculpatului, cât şi sub aspectul încadrării juridice a faptei săvârşite de acesta, hotărârile pronunţate sunt legale şi se întemeiază pe probele administrate în cursul procesului penal.
Curtea constată că nici critica vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate nu este justificată.
Astfel, prin aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., instanţele au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72, şi anume persoana infractorului, reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune.
Pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatului ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, corespunde atât pericolului social al faptei săvârşite (omor calificat), cât şi persoanei inculpatului (infractor primar).
În consecinţă, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 noiembrie 2001 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 106 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 16 noiembrie 2001 la 20 iunie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.00 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2965/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2968/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
