CSJ. Decizia nr. 2965/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2965/2003
Dosar nr. 1638/2003
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 198 din 21 octombrie 2002 a Tribunalului Bihor, printre alţii şi prin schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen., a fost condamnat şi inculpatul D.M.K., în baza art. 20, raportat la art. 217 alin. (4) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare;
În baza art. 26, raportat la art. 174 – art. 175 lit. f) C. pen., inculpatul D.M.K. a fost condamnat şi la pedeapsa de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64, lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, ce o va avea de executat, de: 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65, alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., menţine pe inculpat în stare de arest şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsă arestul preventiv din 1 iulie 2002, până la zi.
A constatat că nu există părţi civile constituite în cauză.
În baza art. 118 C. pen., a confiscat de la inculpaţii V.C. şi D.M. câte 15.000.000 lei în favoarea statului.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 27 septembrie 1999, Poliţia mun. Oradea a fost sesizată telefonic despre faptul că în noaptea de 26 septembrie 1999, numitul K.G. a fost găsit mort în ghereta unde-şi exercita serviciul de paznic într-o baltă de sânge.
În urma cercetării la faţa locului, în gheretă a fost găsit cadavrul paznicului K.G. care avea piciorul drept pe sub masă flexat, iar piciorul stâng răsucit spre stânga, prezenta în zona genunchiului la vedere o plagă de scurgere de sânge ce se prelingea în gheretă pe linoleu, ajungând până în pragul uşii de acces, sânge ce se afla pe toate obiectele de sub cadavru. S-a constatat totodată că victima a fost legată de mâneci cu o bandă adezivă, întrucât mâinile cadavrului erau flexate spre piept, iar la încheietura mâinii stângi s-a găsit o bandă adezivă tip scoch.
După ridicarea cadavrului, pe linoleu, în balta de sânge s-a găsit un proiectil cu eticheta Brenke 12 original, din plumb care era torsionat şi pe care s-au evidenţiat pete ale unei substanţe de culoare brun roşcată. În gheretă pe linoleu au fost găsite diablourile pentru o armă de tir cu aer comprimat, bura pentru cartuş armă de vânătoare. Cablul telefonic din gheretă a fost găsit smuls, receptorul de pe masă prezenta urme ale substanţei de culoare brun roşcată.
Cauza a fost înregistrată cu autori necunoscuţi şi la început s-au efectuat mai multe constatări tehnico-ştiinţifice.
După autopsierea cadavrului s-a constatat că moartea numitului K.G. a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic deconpensat consecutiv unei plăgi împuşcate transfixiante a coapsei stângi cu lezarea vaselor mari şi fractură cominutivă a femurului.
Arma de foc este tip vânătoare de calibru 12 şi a fost descărcată din faţa victimei în dreptul coapsei stângi anterioare cu gura ţevii apropiate în faţa anterioară coapsei stângi, glonţul având o traiectorie din înainte – înapoi şi uşor oblic în jos.
Pentru stabilirea cauzelor începutului de incendiu produs la atelierul de păpuşi al C.A. Crişana s-a efectuat o constatare tehnico ştiinţifică de către un specialist din cadrul Brigăzii de pompieri Crişana. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 septembrie 1999, rezultă că, arderea constatată putea fi iniţiată de flacără deschisă, de efectul curentului electric, de o ţigară s-au autoaprindere chimică. Având în vedere modul în care a fost împrăştiat carburantul pe holuri, culoare, scări, se presupune că, acţiunea a fost deliberat şi conştient desfăşurată de către una sau mai multe persoane interesate în propagarea focului treptat spre magazii şi atelierul de la etaj. Faptul că nu s-a produs evenimentul scontat se datorează faptului că întâmplător o porţiune a scării de acces de la etaj nu era suficient stropită cu motorină unde arderea s-a şi întrerupt, iar propagarea focului spre maşina aflată în faţa holului de la intrare în clădire a fost oprită, deoarece în casele de scări apare aşa zisul „efect de coş”, deoarece aerul este absorbit prin uşă şi numai o parte din gazele calde ies pe deasupra uşii, restul va urca spre tavanul casei scărilor, iar o parte vor ieşi prin geamuri ori alte goluri.
În concluzie s-a opinat că, arderea constatată în clădirea atelierului a fost preparată şi iniţial în mod conştient, însă grăbit prin folosirea mijloacelor de apreciere, cele mai la îndemână şi de efect, adică flacăra chibritului ori a unei brichete.
În urma cercetărilor întreprinse de organele de poliţie sub supravegherea procurorului s-au identificat autorii omorului a cărui victimă a fost paznicul K.G. şi a începutului de incendiu produs la C.A. Crişana de cei patru inculpaţi.
Astfel, în fapt s-au stabilit următoarele:
Inculpatul G.C. s-a stabilit în Oradea în cursul anului 1998 şi a înfiinţat S.C. A. S.R.L cu sediul în Oradea, nr. 207/ B având ca obiect de activitate confecţionarea de articole de îmbrăcăminte pentru femei, desfăşurându-şi activitatea în sistem lohn.
În anul 1995, a sosit în Oradea cetăţeanul italian D.D.G. care s-a întâlnit cu inculpatul G.C. pe care îl cunoştea din Italia.
În anul 1996, martorul D.D.G. a înfiinţat S.C. G. & M.L.I. S.R.L care avea ca obiect de activitate, confecţii dame sistem lohn.
Iniţial martorul D.D.G. s-a înţeles bine cu inculpatul G.C. şi pentru că era căutat de garda Financiară din Italia i-a adus o împuternicire pentru a vira banii din Italia în contul firmei sale din Oradea. Martorul D.D.G. l-a cunoscut şi pe fiul inculpatului G.A. şi pe C.L., concubina inculpatului şi administrator la S.C. M. S.R.L, societate care în fapt îi aparţinea inculpatului. Deşi iniţial martorul D.D.G. ajunsese să-şi deruleze toate afacerile prin societatea inculpatului, ulterior martorul şi-a dat seama despre caracterul acestuia, fiind căutat în continuare de Garda Financiară din Italia.
Martorul şi inculpatul au convenit să-şi desfăşoare fiecare activitatea pe cont propriu. Inculpatul G.C. a decis să-i saboteze societatea prin incendierea de inculpatul R.A. a spaţiului închiriat la C.A. Crişana, cerând ajutorul inculpatului R.A. (a se vedea declaraţiile constante pe care acesta le-a dat în faţa autorităţilor inclusiv la instanţă în şedinţa din 7 octombrie 2002).
Acest inculpat a fost şoferul inculpatului G.C., pe care îl transporta zilnic de la domiciliul său de pe strada Horea, la sediul S.C. M. S.R.L de pe strada Clujului.
Inculpatul G.C. i-a solicitat inculpatului R.A. să incendieze clădirea C.A. Crişana pe lângă care treceau zilnic, spunându-i că este a unui cetăţean italian, fără să-i spună numele acestuia şi i-a promis pentru această activitate suma de 10.000 mărci germane. Inculpatul fiindu-i frică să facă acest lucru, i-a spus că va căuta alte persoane cunoscute care să incendieze clădirea.
Deplasându-se la barul E., inculpatul R.A. s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul D.M.K. cu care se cunoştea din anul 1996 din Penitenciarul Oradea.
Inculpatul D.M.K. aflând că inculpatul R.A. este şofer la un cetăţean italian l-a întrebat dacă poate să-i dea un pont.
Inculpatul R.A. i-a spus inculpatului D.M.K. cum poate face rost de 10.000 mărci germane şi anume prin incendierea C.A. Crişana, fără a-i spune că această lucrare este comandată şi plătită de inculpatul G.C.
Inculpatul D.M.K. l-a asigurat că va mai căuta o persoană dispusă să-l ajute.
Inculpatul G.C. a purtat mai multe discuţii cu inculpatul R.A. în legătură cu incendierea atelierului şi cu persoanele dispuse să execute lucrarea.
În dimineaţa zilei de 24 septembrie 1999, inculpatul R.A. şi inculpatul G.C. s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă pe ruta Oradea – Beiuş – Alba Iulia – Predeal, fiind cazaţi în data de 24 septembrie 1999 la hotelul Orizont.
În data de 26 septembrie 1999, orele 23,00 inculpatul R.A. a fost căutat la telefonul său mobil de inculpatul D.M.K. care i-a cerut să vină să-l ia de pe str. Moldovei, întrucât îl va aştepta în faţa unui bloc.
După acest telefon, inculpatul R.A. s-a deplasat de pe str. Gh. Doja cu autoturismul părinţilor săi, pe str. Moldovei de unde l-a luat în maşină pe inculpatul D.M.K. şi la cererea acestuia s-au deplasat pe strada Rogerius în faţa blocului în care locuia inculpatul V.C.
Inculpatul D.M.K. a urcat în apartamentul în care se afla inculpatul V.C. şi amândoi au luat într-o geantă albastră din fâş, o armă de vânătoare şi una de tir cu muniţiile aferente, precum şi două canistre metalice de 20 litri fiecare.
La cererea celor doi inculpaţi, inculpatul R.A. s-a deplasat la Staţia PECO de lângă F.C. Bihor, unde inculpatul D.M. i-a bătut în geam lucrătorului de la staţie, după care şi-a umplut cele două canistre cu motorină, fapt de care nu şi-a dat seama în acel moment.
După ce au umplut canistrele, inculpatul R.A. i-a transportat până în faţa clădirii C.A. Crişana unde aceştia au coborât cu geanta şi cele două canistre, iar inculpatul R.A. şi-a continuat drumul până în faţa S.C. P. S.A. unde s-a reîntors spre oraş, găsindu-i pe cei doi inculpaţi când escaladau gardul care împrejmuieşte clădirea C.A. Crişana cu canistrele asupra lor.
După ce au pătruns în incinta unităţii, cei doi V.C. şi D.M., inculpaţi, şi-au pus cagule pe faţă şi s-au dus la cabina paznicului K.G., căruia i-au cerut să se culce la pământ pentru a-l lega de mâini şi spunându-i că doresc să incendieze clădirea.
Inculpatul V.C., audiat la procuror în data de 12 decembrie 2000, a arătat în detaliu faptele comise de el şi coinculpatul D.M. Au trecut peste gardul clădirii, inculpatul D.M.K. luând cu el canistrele şi geanta cu arme, deplasându-se la cabina paznicului şi i-au cerut acestuia să se culce la podea ca să-l poată lega cu banda schotcs, spunându-i că nu avea nimic cu el ci trebuiau să incendieze clădirea. Paznicul s-a enervat şi a început să-i înjure ungureşte şi l-a luat în braţe pe D.M.K., pe care a încercat să-l ştranguleze cu cagula pe care o avea pe faţă.
După ce D.M.K. a reuşit să scape din braţele paznicului, acesta l-a lovit pe paznic, paznicul a luat ranga de fier cu care i-a lovit pe amândoi, inculpatul V.C. a încercat să se ferească şi l-a avertizat că avea arma încărcată şi a desfăcut-o să-i arate cartuşul pe ţeava care era un break pentru urşi.
Întrucât paznicul s-a opus în continuare, inculpatul V.C. a tras un foc de armă la picioarele paznicului, lovindu-l grav, paznicul a căzut la pământ.
Inculpatul D.M.K., interogat la procuror şi-a recunoscut vinovăţia sub forma complicităţii la fapta de omor asupra victimei K.G. După ce V.C. l-a împuşcat pe paznic şi fiindcă nu era mort l-au legat cu banda schoth de mâini. Ulterior au scos firul telefonului din perete pentru ca acesta să nu poată comunica cu nimeni şi au mers în secţie să dea foc la clădire, care se afla la etajul I.
Ieşind din cabina paznicului, inculpaţii au forţat lacătul de la secţie şi mergând la etajul I au golit conţinutul canistrelor pentru utilaje la parter şi prin curte. Ulterior, inculpaţii au aprins 3 – 4 beţe de chibrit şi constatând că arde încet şi-au dat seama că luaseră de la staţia PECO motorină şi nu benzină.
Cei doi inculpaţi au luat pe urmă cele două canistre şi prin forţarea lacătului au ieşit în stradă, după care au traversat oraşul unde au aruncat canistrele, iar în continuare s-au dus la domiciliile lor.
În data de 27 septembrie 1999, inculpatul R.A. s-a deplasat de la locuinţa sa conform programului de lucru la locuinţa inculpatului G.C., după care s-au deplasat la S.C. M., trecând pe lângă sediul C.A. Crişana, inculpatul nesesizând că aceasta a şi fost incendiată. Inculpatul R.A. fiind chemat în birou de către inculpatul G.C. şi întrebat dacă a trimis pe cineva să incendieze clădirea C.A. Crişana, întrucât la televizor s-a anunţat că în cursul nopţii de 26 septembrie 1999, paznicul a fost omorât, iar la ştiri s-a anunţat că a fost ucis cu un cuţit, inculpatul R.A. în timpul discuţiei, i-a spus inculpatului G.C. că a trimis doi băieţi să incendieze clădirea, dar nu le-a cerut să-l omoare pe paznic. În jurul orelor 13,00, inculpatul D.M. l-a sunat pe inculpatul R.A., cerându-i să se întâlnească cu el.
În aceeaşi zi, la sfârşitul programului de lucru, inculpatul R.A. s-a deplasat cu autoturismul în cartierul Rogerius, unde s-a întâlnit cu inculpatul D.M.K., după care au plecat la locuinţa în care se afla inculpatul V.C. împreună cu martora M.A.
În cursul discuţiilor purtate cu inculpatul R.A., cei doi inculpaţi i-au povestit cum au intrat în unitate şi l-au împuşcat pe paznic, după care au încercat să dea foc unităţii. Tot atunci, cei doi inculpaţi i-au arătat şi arma de vânătoare pe care au folosit-o. În finalul discuţiei, cei doi inculpaţi, i-au cerut inculpatului R.A. să le aducă suma de bani cerută.
În data de 28 septembrie 1999, inculpatul R.A. l-a luat de la domiciliu pe inculpatul G.C. şi în drum spre sediul S.C. M. S.R.L i-a spus că băieţii care au vrut să dea foc secţiei, doresc să-şi primească banii, dar acesta i-a spus că nu va da decât jumătate din suma promisă, întrucât nu au incendiat clădirea. A doua zi, inculpatul G.C. i-a dat inculpatului R.A. suma de 44.000.000 lei, echivalentul a 5.000 mărci germane, bani pe care acesta i-a pus într-o hârtie şi în aceeaşi zi i-a dat inculpatului D.M.K. în prezenţa inculpatului V.C.
Inculpatul G.C. a avut mai multe discuţii cu inculpatul R.A., cerându-i ca prietenii săi să termine lucrarea, respectiv să încerce să dea foc atelierului, dar acesta nu a mai luat legătura cu cei doi inculpaţi.
Inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor lor iniţiale, susţinând că nu au comis faptele de omor şi complicitate la omor şi acelea de lovituri cauzatoare de moarte şi complicitate la această infracţiune.
Văzând actele de participare concretă ale inculpaţilor astfel cum acestea au rezultat din primele cercetări, se consideră că revenirile ulterioare sunt fără o explicaţie plauzibilă şi nu pot fi luate în considerare, rezultând cu certitudine vinovăţia inculpaţilor la comiterea infracţiunii de omor şi complicitate la omor sub forma intenţiei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii V.C. şi D.M.K., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică şi au solicitat ca în urma casării şi rejudecării să fie schimbată încadrarea juridică din omor calificat în lovituri cauzatoare de moarte.
Curtea de Apel Oradea prin Decizia penală nr. 40/ A din 13 martie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii V.C. şi D.M.K. împotriva sentinţei penale nr. 198 din 21 octombrie 2002 a Tribunalului Bihor.
S-a dedus arestul preventiv până la zi 13 martie 2003.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a declarat recurs, doar inculpatul D.M.K., solicitând reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul cauzei, în raport de critica formulată de recurent, precum şi din oficiu, instanţa constată că, fapta acestuia constând în pregătirea şi ajutorul dat cu intenţie, autorului omorului comis prin împuşcare, cu arma adusă de făptuitori şi de care ambii au făcut uz deliberat şi nu întâmplător, demonstrează cu prisosinţă, nu numai gravitatea deosebită a infracţiunii săvârşite, dar şi pericolul social sporit pe care-l reprezintă inculpaţii, inclusiv cel recurent.
Pentru aceste considerente, atât încadrarea juridică dată de instanţe, este cea corectă, dar şi pedeapsa de executat şi ca rezultanta de 15 ani închisoare, reprezentând chiar limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă, nu se justifică prin nimic, de a fi redusă.
Aceasta se va reţine cu atât mai mult cu cât, se mai constată că inculpatul recurent a săvârşit două infracţiuni în concurs real şi nu i s-a aplicat nici un spor de pedeapsă, precum era legal şi posibil, dar nu obligatoriu.
În consecinţă, recursul declarat de acesta se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi se va menţine hotărârea atacată ca temeinică şi legală sub toate aspectele.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.K. împotriva deciziei penale nr. 40/ A din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2002, la 20 iunie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2961/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 2966/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
