CSJ. Decizia nr. 2969/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2969/2003
Dosar nr. 418/2003
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 575 din 19 noiembrie 2002, în baza art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g), şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat, alături de alţi inculpaţi şi pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul N.M. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat de 215 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1284 din 30 august 2000 a Judecătoriei Constanţa şi a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus la zi arestul preventiv de la 31 ianuarie 2002 din cuantumul pedepsei aplicate.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat că părţile vătămate B.C. şi P.A. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
A fost obligat inculpatul N.M. la suma de 3 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă P.F.E.R.
În baza art. 118 lit. d) C.pen., s-a confiscat de la inculpatul N.M. suma de 500.000 lei în folosul statului.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat în care se includ şi onorariile avocat oficiu.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În perioada 1990 – 2000, inculpatul N.M. a fost condamnat succesiv la 9 pedepse privative de libertate pentru comiterea a numeroase infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie. La un interval foarte scurt de timp de la data ultimei sale liberări condiţionate, care a avut loc la 28 decembrie 2001, inculpatul a perseverat în domeniul infracţional, săvârşind în perioada 15 - 30 ianuarie 2002, faptele ce fac obiectul prezentului dosar.
În dimineaţa zilei de 15 ianuarie 2002, în jurul orei 10,00 după ce au consumat în prealabil băuturi alcoolice, inculpatul N.M. şi inculpatul B.G. la propunerea celui din urmă, au hotărât să pătrundă prin efracţie în apartamentul părţii vătămate, B.C., situat în B., pentru a sustrage bunuri, ştiind că proprietara lipseşte mult timp de la domiciliu.
În noaptea de 25 ianuarie 2002, inculpatul N.M. a pătruns în scara de bloc învecinată celei în care se afla apartamentul părţii vătămate, a urcat la etajul IV, a escaladat scara de incendiu şi a ajuns, pe plafonul imobilului, s-a îndreptat spre balconul de la locuinţa numitei B.C.
A reuşit să pătrundă prin geam de unde a sustras o combună muzicală marca PANASONIC, două boxe audio, după care a reuşit să transporte pe plafonul blocului geanta ce conţinea bunurile furate.
Având asupra sa combina muzicală, sustrasă, inculpatul a intrat în locuinţa inculpatului sus-menţionat, unde în afara acestuia, se aflau S.N. şi martora D.C.M.
În acest sens, inculpatul i-a propus lui S.N. să-l însoţească şi să-l ajute la transportarea obiectelor pe care le va fura din respectiva locuinţă, propunere pe care a acceptat-o. Apoi au escaladat împreună scara de incendiu, ajungând pe acoperişul blocului, unde S. a rămas pentru a asigura paza în timp ce inculpatul N.M. a pătruns în locuinţa părţii vătămate de unde a sustras două aparate video mărcile PROF şi FUNAI, o geacă bărbătească din piele de culoare neagră, o geacă din fâş, o pereche de blue-jeans, mai multe cămăşi, o pereche de ghete, 3 perechi de ghete damă, o fustă din material textil gri, 2 CD-uri, 3 borcane de peşte marinat, o sticlă de whisky, o sticlă de şampanie ANGELI, bunuri pe care le-a aşezat într-o altă geantă de voiaj găsită la locul faptei.
Situaţia redată şi reţinută de prima instanţă s-a dovedit cu plângerea şi declaraţiile părţii vătămate B.C., proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de percheziţie domiciliară la locuinţa lui M.C.P., raport de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor G.G., Z.R. şi D.C.M., declaraţiile inculpatului.
În termen legal, împotriva hotărârii au declarat apel inculpaţii B.G. şi N.M., ambii inculpaţi criticând sentinţa pronunţată sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 320/P din 20 decembrie 2002, a respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii N.M. şi B.G. împotriva sentinţei penale nr. 575 din 19 noiembrie 2002 a Tribunalului Constanţa.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs doar inculpatul N.M., solicitând fie restituirea cauzei la urmărirea penală pentru completarea probelor, fie să se reaprecieze probele şi să se reţină în sarcina sa, doar infracţiunea de furt şi astfel, să se reducă pedeapsa de executat.
Recursul este nefondat.
Verificându-se probatoriul administrat şi evaluarea acestuia, se reţine că ambele instanţe au stabilit situaţia de fapt, în deplină concordanţă cu activitatea infracţională efectiv desfăşurată de recurent.
Nu se constată apoi, nici contradicţie între probe sau insuficienţa acestora în dovedirea vinovăţiei recurentului, cu privire la cele 3 fapte penale ce s-au reţinut în sarcina sa.
Pentru aceste considerente, nu se impune nici restituirea dosarului organelor de cercetare penală pentru suplimentarea probelor şi nici schimbarea încadrării juridice prin recalificarea juridică a faptelor comise.
Aşa fiind şi încadrarea juridică dată este cea corectă şi legală, inculpatul recurent săvârşind, în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., mai multe infracţiuni, după cum urmează: de furt în mod continuat, în perioada 15 - 30 ianuarie 2002, făcându-se corect şi aplicarea art. 41 C. pen., pe lângă art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.; infracţiunea distinctă de tâlhărie a sumei de 1500 de lei din seara de 30 ianuarie 2002, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi e) C. pen. şi cea de distrugere a geamului magazinului din care a tâlhărit suma de bani sus-menţionată şi aceasta în valoare de 1.500.000 lei.
Acestea fiind, deci faptele penale săvârşite şi văzând că inculpatul recurent este şi recidivist în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), atât pedepsele aplicate, precum şi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare (orientată spre limita minimă a pedepsei prevăzută de lege pentru cea mai gravă dintre cele 3 infracţiuni săvârşite, şi anume cea de tâlhărie) şi care nu cuprinde nici un spor de sancţiune, după cum era legal şi posibil, dar nu obligatoriu, nu poate fi socotită excesivă.
Aşa fiind, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi menţinută hotărârea atacată, ca legală şi temeinică sub toate aspectele.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 320/P din 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 ianuarie 2002 la 20 iunie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2968/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2970/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
