CSJ. Decizia nr. 2968/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2968/2003
Dosar nr. 408/2003
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 938 din 8 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul G.A. la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 28 mai 2002, la zi.
S-a luat act că partea vătămată C.G.C. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit integral, prin restituire.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că, la data de 28 mai 2003, în jurul orei 10,30, lucrătorii de poliţie din cadrul Secţiei 9, aflaţi în serviciul de patrulare pe şoseaua Pantelimon, în zona din spatele restaurantului „A.”, au auzit strigătele unei femei şi au văzut un bărbat ce alerga în direcţia magazinului N.H., astfel încât, au procedat la somarea acestuia.
Deoarece, individul a refuzat să se oprească la somarea poliţiştilor, aceştia au procedat la urmărirea lui, reuşind să-l imobilizeze, în scara blocului de pe şoseaua Pantelimon, descoperind, cu această ocazie asupra lui, un lănţişor de aur, de damă.
Imediat a venit şi numita C.G.C., care a recunoscut lănţişorul din aur, ca aparţinându-i, declarând despre individul imobilizat, identificat, între timp în persoana inculpatului G.A., că este cel care i-a smuls lănţişorul de la gât, cu puţin înainte.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul, învederând că pedeapsa care i-a fost aplicată, de 7 ani închisoare, este prea aspră în raport de circumstanţele reale şi personale, precum şi de valoarea mică a pagubei provocate prin infracţiune.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 844 din 18 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a computat prevenţia acestuia de la 28 mai 2002, la zi şi l-a obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul său, a reiterat motivul din apel, referitor la greşita individualizare a pedepsei prin aplicarea unei pedepse prea aspre, necorespunzătoare gradului de pericol social al faptei.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanţa de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel, a reţinut că prima instanţa a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleiaşi critici, apare ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.
Inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 844 din 18 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 mai 2002 la 20 iunie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2966/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2969/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
